„Varză Reîncălzită” de Irvine Welsh

Irvine Welsh nu m-a impresionat niciodată ca scriitor. Mereu mi s-a părut c-a fost omul acela de la care trebuie să mă aștept să folosească un limbaj vulgar, multe droguri și multe scene… pe droguri. Să nu credeți că-l condamn. De obicei, în scrierile lui, găsim esența aceea tare, printre multe râsete și satiră.

În „Varză Reîncălzită” întâlnim mai multe povești ale sale publicate de-a lungul carierei în diferite reviste. Au fost puse laolaltă, probabil, ca să mai iasă o carte. Majoritatea se învârt în jurul acelorași subiecte ca și-n restul cărților sale, cu aceleași motive, cu Scoția și huliganii ei, cu multe droguri tari și violență care răsare din toate colțurile.

Absurdul se scaldă în paragrafele sale, iar cine nu e prieten cu tehnica asta, ar putea să condamne scrierile sale în fel și chip. Dacă ești genul de om care poartă moralitatea peste tot pe unde te duci, nu-ți recomand nimic de Welsh. S-ar putea să te simți destul de revoltat față de ceea ce scrie.

Este o cărțulie pentru oamenii care vor să râdă, pentru tinerii care vor să se laude în liceu cu ce au mai citit, pentru cei care vor o lectură ușoară de seară, dar și pentru cei care vor să-și testeze limitele lor morale. Se citește repede, intertextualitatea abundă, iar ca personaje sunt aceleași tipuri ca-n Trainspotting. Cartea e împărțită în două părți, cu tineri care rup viața-n două, iar a II-a cu oameni între două vârste care mai vor să rupă viața-n două.

Când spun „să rupă viața-n două” mă refer la.. droguri și băutură. Fără limită. Welsh e tipul care aduce grotescul în absurd, ți-l prezintă crud, îți întoarce stomacul pe dos și îți prezintă un sistem social întors cu capu-n jos, cum e în povestirea Incidentul de la Rosewell din cartea discutată aici.

De asemenea povestirea spusă mai sus e și cea mai reușită, restul fiind doar de dragul de a-ți testa limitele acceptării unor situații critice tratate cu superficialitate de personaje (vezi Deviere periculoasă).

Per total, este o carte ok care, dacă ești fan Welsh, devine excepțională, iar dacă nu ești, dar vrei să-ți îmbogățești biblioteca cărților citite, merită o încercare.

Varianta citită de mine este cea de la Biblioteca Polirom, proză XXI, în traducere de Ciprian Șiulea, ediția 2010. Găsești cartea aici la un preț mai mult decât decent și cu transport gratuit.

P.S.: Andra are un concurs fain la ea pe blog care implică câștigarea unei cărți faine pe care am primit-o și eu și pe care urmează s-o citesc anul acesta. Luis Leante – „Cât te mai iubesc”, carte lăudată de Mario Vargas Llosa.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *