Tu cât de des te oprești la tarabele cu cărți?

Bucureștiul este plin de cărți. Este plin de, așa cum m-am exprimat și în ultimul examen de teorie a literaturii pe care l-am dat în cei trei ani de Litere, lumi posibile. De universuri fictive în care să te pierzi, să te descoperi, să descoperi, să savurezi, să observi, să analizezi, să te delectezi.

Bazarurile online, fiindcă magazinele online de cărți nu le pot numi altfel, au prețuri destul de accesibile, dar mai există și bazaruri offline, mobile. Sunt tarabele peste care dai când mergi la pas de promenadă (sau nu) prin centrul capitalei.

Sunt acele micro-așezări de volume așternute pe marginea unui trotuar, sprijinite de vreo clădire sau expuse pe marginea unui spațiu verde. Te oprești vreodată, când timpul îți mai permite, să vezi ce se află acolo?

Ar trebui.

Majoritatea sunt cărți vechi, din perioada comunistă, între 1960 și 1980. Cărți pe care cu greu le mai găsești pe undeva. Acele cărți pe care se mai întâmplă să le vrei și te oftici că site-urile de anticariate online nu-ți dau niciun rezultat. E ceea ce găsești unde ai spune că te-ai așteptat cel mai puțin.

La fel ca acele grămăjoare de cărți din hypermarketuri, nici acestea nu sunt de trecut pe lângă, dacă ești un cititor înrăit.

Zilele trecute mergeam prin zona Universitate – Piața Unirii, pe partea cu Piața Sf. Gheorghe. Haur, mă. Cărți peste cărți, mini-tarabe peste tot. Praf și soare. Puțin cam cald, puțin cam agitație. Cred că agitația din jur este ceea ce te-ar face să nu te oprești în dreptul unui stand improvizat de cărți. Uite, acum că mă gândesc și la asta, ar fi un motiv, dar oricum prea slab.

Am fost plăcut surprins să observ că majoritatea cărților expuse le citisem sau le aveam în bibliotecă. Vorbesc de cele cunoscute, cele care-ți fură ochiul din start prin titlu sau autor. Dar mai erau și altele, altele precum Kant și neokantianismul, de Alexandru Boboc. Carte care surprinde ideologiile lui Immanuel Kant, expuse în doar 349 de pagini destul de lizibile.

Îmi place Kant, am vrut cartea aceasta și am achiziționat-o cu doar 10 lei. Nițel mai scump decât o shaorma mare la Kogălniceanu, dar de la aia poți muri cu vreo durere de stomac, ceva. Asta e inofensivă. Cel mult te face să devii un adept al filosofiei lui Kant, ceea ce nu-i rău, că unele sunt chiar niște principii solide de urmat.

Și te întreb acum, când cărțile variază între 4 și 12 lei. Când sunt vechi, dar îngrijite. Când au câștigat lupta cu timpul și se află acolo, martori ai unui trecut necunoscut ție. Când alte mâini au deschisi coperțile acelea și le-au închis și acum e rândul tău. Ce mai aștepți?

Mai oprește-te din când în când pe la vreo tabară cu cărți. S-ar putea să fii surprins. Plăcut surprins.

În altă ordine de idei, trebuie să fie printre voi oameni care au achiziționat de la tarabe cărți. Ce cărți au fost acelea și care v-a fost surpriza când ați văzut? 😀

foto via Unsplash

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *