Tu ai „voință permanentă” și „răbdare nedezmințită”?

Tu când pleci la un drum lung (nu fizic), cum îți orânduiești lucrurile? Și mai ales psihic, cum pleci?

În cartea „Corespondețe”, Honoré de Balzac (1799 – 1850), scriitorul realist francez, discută foarte interesant despre „voința permanentă” și „răbdarea nedezmințită”.

Nu detaliază, ci într-o scrisoare adresată unui tânăr scriitor (cca. decembrie 1835 sau ianuarie 1836), dezamăgit de faptul că a sa carte a fost respinsă de editori, ba chiar și de la Balzac, care se rezumă la a o numi „un material de o carte”, îi transpune tânărului o frântură de speranță. Nu mai mult.

Acesta notează: „[…] este însă probabil că timpul pe care ar fi trebuit să-l consacrați și munca pe care ați fi fost obligat s-o depuneți v-ar fi dezgustat de lucrare; cariera aceasta, domnule, nu cere numai talent, ci o voință permanentă și o răbdare nedezmințită; refuzul editorilor nu este decât unul dintre cei mai puțini dureroși spini ce ne taie calea. Eu unul am suferit pe propria piele toate necazurile provocate de această carieră; am scris o sută de lucrări neștiute de nimeni până să semnez o carte; […]”Corespondenta-Balzac

Evident că vă semnalez aceste cuvinte, fiindcă se potrivesc de minune în mai multe contexte. Putem înlocui fundalul cuvântului „carieră”, care aici are rol de a reprezenta cariera scriitoricească cu orice job urmați.

Cartea „Corespondeță” a lui Honoré de Balzac, de la editura Historia, București 2008; în traducere de Sandra Oprescu, se poate găsi, în principiu, pe la grămăjoarele de cărți din hypermarketuri și online la o căutare pe Google.

Îmi pare rău, dar în librăriile online partenere nu am găsit această carte.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *