Summer Well 2014 – Culoare, Distracție, Frumos

Nici nu știu cu ce să încep acest articol. Am atâtea de spus, dar nu știu cu ce să pornesc la drum.

Highlight-ul evenimentelor din vara aceasta la care mi-am propus să ajung, iată ce a fost Summer Well pentru mine și nu a dezamăgit absolut deloc. De la concerte la atmosferă, la loc, la lumea prezentă. M-am văzut, cred, cu mai toată lumea cu care mi-am propus să mă văd, iar asta a făcut să fie și mai frumos totul.

Atmosfera de vacanță se simțea încă de la intrarea în Buftea și vreau să mă credeți – de foarte mult timp n-am mai văzut oameni așa frumoși! La tot pasul găseai motive să te îndragostești.

Harta festivalului era destul de generoasă, cu puncte de atracție pe tot Domeniul Știrbey. Cu toate acestea, am scris mai jos un motiv de supărare. Hai să spunem două.

Îmbulzeala. Mă uitam acum la Sziget și oamenii aceia stăteau relaxați, chiar și aproape de scenă, oarecum. Ce m-a mirat este că în toată îmbulzeala nimeni nu a scos un cuvânt urât sau a țipat aiurea sau s-a plâns. Fiecare cot primit venea la pachet cu un zâmbet și o glumă. 😀

Probabil data viitoare când vor mai face un sold out, să se gândească și la lumea care vine și să le ofere mai mult spațiu și mai multe gherete de mâncare și fun. Altceva, o singură gamă de bere? E vreo glumă pe undeva? Puțină diversitate nu strică.

De asemenea ar fi fost ok dacă porțile festivalului s-ar fi deschis mai devreme pentru toată lumea. Astfel am fi putut încerca toți lucrurile faine ce se petreceau în zonă fără să stăm la coadă ca la pâine și astfel să ratăm debutul seriei de concerte.

Cât despre artiști. Sunetul a fost ok-ish. În unele momente chiar era destul de deranjant pentru urechi. Câțiva i-am și văzut venind cu dopuri din cauza unei șuierături enervante ce venea din boxe.

Ca și spectacol, a fost următorul nivel. Nu e ceva ce vezi în fiecare zi. Fiecare concert a fost complet. Oameni pricepuți, cu experiență, o întreagă echipă în spate, un team work nemaipomenit pentru o amintire care să nu-ți iasă niciodată din cap. Să vezi câte 3-4 chitări schimbate de-a lungul unui set, să vezi orchestră, să vezi dedicare completă.

Din punctul meu de vedere, surpriza festivalului a fost Miles Kane, de la care nu aveam așteptări mari, dar care m-a dat pe spate. Reptile Youth au fost energici și ne-au pornit duminica așa cum trebuie, în timp ce concertul de neuitat a fost al celor de la The 1975.

De ce ei? Păi am fost înconjurat de lumea potrivită, au cântat piesele mele de suflet și-n plus, îi cam cunosc de prin 2008, pe când nici toată Anglia nu le auziseră numele. Tot așteptam să-i prind pe aici prin împrejurimi și sentimentul de a vedea un artist live acum, cunoscându-l de pe vremea lui Pazvante Chioru’ este inexplicabil.

De la Bastille aș fi vrut mai mult. Tot sunetul lor mi s-a părut să se oprește undeva într-un punct și nu oferă nici un pic de armonie. John Newman dacă nu ar fi vrut el să facă pe Michael Jackson, probabil mi-ar fi plăcut cu totul, iar Placebo, ei bine nu prea am cuvinte. Placebo e Placebo și cine a mai văzut live Placebo, știe ce se întâmplă.

The National primește premiul pentru cele mai multe lacrimi vărsate într-un festival (adică au fost minunați), iar Tom Odell este omul acela select care alături de Johnny Depp îți cântă la un pahar de whisky. Nu știu de ce Johnny Depp, dar mi s-a părut o imagine potrivită.

Ca și securitate și opțiuni, așa cum am zis, foarte bine. Nu te puteai plânge că nu ești safe sau nu ai ce să faci. Puteai să plătești chiar și cu cardul, iar automatele de la UniCredit se aflau prin toată zona festivalului.

Toată lumea frumoasă care se adună la festival îl face un obiectiv al fiecărei veri, credeți-mă. Tot aud că e festival pentru hipsteri, pentru hippie și așa mai departe. E un festival pentru toată lumea și nimeni nu are treabă cu nimeni.

Ce mi-a mai plăcut este că Universal Music România a fost cu stand la festival și puteai achiziționa niște albume golden. De asemenea și pe cei de la The National i-am văzut venind cu un stand sau poate nu erau doar ei, că mai văzusem și niște Arctic Monkeys. În fine, puteai cumpăra muzică bună pe loc.

Dacă doriți să mai aflați ceva: cei de la Blog de Fotografie au selectat două dintre pozele puse de mine pe Instagram cu hashtagul #SummerWell ca fiind printre cele mai faine de la ediția aceasta. Prin urmare telefonul își face bine treaba pe parte de cameră foto. Is mulțumit. Ziua unu și ziua doi.

Concluzie: Summer Well-ul și-a demonstrat puterile de highlight al verii pentru mine. M-am simțit nemaipomenit și aștept cu nerăbdare următoarea ediție. Dacă line-up-ul e la fel de bun ca cel de anul acesta, atunci merem, ce să facem. 🙂

Dacă ar fi să fac eu line-up-ul la ediția viitoare aș aduce așa: Arctic Monkeys, Two Door Cinema Club, Sam Smith, You Me at Six, BIFFY CLYRO (headliner că rupe tot), Ed Sheeran, Editors, The Neighbourhood și de aici completați voi cu cine mai vreți.

Ție cum ți s-a părut ediția aceasta de Summer Well?

 

8 thoughts on “Summer Well 2014 – Culoare, Distracție, Frumos

  1. Complet de acord în ceea ce privește berea. Și mie mi s-a părut fantastic evenimentul, dar mai mult pentru oameni, deși nici organizarea nu m-a supărat prea tare.

      1. Ei, să nu căutăm nod în papură. Voiam să spun că mi-au plăcut așa tare evenimentul (cu artiștii lui și activităție etc.) și oamenii de acolo, încât mai că n-am dat atenție micilor probleme de organizare.

        1. Ah, așa da. Nu căutam, dar că asta mi-ai dat de înțeles. 😀
          A fost foarte fain, chiar a existat spiritul acela de festival de afară. Pentru un weekend nu m-am simțit în România, deși poate că e cam harsh față de popor.

          1. Am simțit același lucru, deci e părerea poporului.
            Ah, și am uitat să spun că și eu am zis tuturor că la anul Trebuie să vină Arctic Monkeys, ca să fie super.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *