„Spuma zilelor” de Boris Vian

Boris Vian. Boris Vian romancierul. Boris Vian comentatorul muzical. Boris Vian inginerul. Boris Vian inventatorul. Boris Vian trompetistul. Boris Vian poetul, dramaturgul sau traducatorul. Boris Vian toate cele de mai sus a condus către „Spuma zilelor”.

Bineînțeles că sunt persoane care m-ar ucide acum pentru simplul fapt că am îmbinat biografia în mare a scriitorului cu una din cărțile sale. Treaba face că lipsit de toate cele de mai sus, cartea asta n-ar mai fi ieșit atât de bine, atât de tehnică, cu un absurd atât de bine calculat.

Boris Vian este un francez.

Boris Vian „Spuma zilelor”E o carte la care ai nevoie de antrenament. Să nu mă înțelegeți greșit, dar absurdul este un gen care te testează continuu. Ascuns sub masca umorului, uneori negru, alteori macabru, absurdul chiar dacă e absurd, are substraturi cu căruța. Fiecare înveliș reprezintă ceva.

Boris Vian a mai scris și „Toamna la Pekin”.

Astfel absurdul lui Vian are o muzicalitate excepțională, are o cromatică plină de semnificații, are un simț olfactiv care te trece prin o groază de sentimente și are o poveste care-ți sfâșie sufletul.

Există și un film realizat de curând după cartea aceasta.

Cărțulia de față e una dintre cele pe care le-aș introduce în categoria sublim prin descrierile savuroase de care ai parte citind-o. Descrieri care îmbină normalul cu anormalul încât ieși de foarte multe ori frumos înfricoșat.

Este vorba despre viață.

Găsești motivul dependentului, căci fan deja nu se mai poate spune, care chiar dacă n-are bani, se împrumută ca să aibă ceea ce simte că are nevoie ca să-și satisfacă dependența și mania. Găsești organizarea stupidă a statului care pentru un lucru care necesită o rezolvare urgentă, chestia fiind oarecum banală, ești trimis în 10 locuri, la 10 oameni care pe rând te expulzează „alături”. Găsești cromatica puternică, ai parte de muzicalitate și băutură la „pianocteiul” lui Colin, ai viața.

Cuvintele sunt calculate.

Un alt lucru minunat la această carte sunt cuvintele atât de bine alese. Cu greu ne intră în cap importanța cuvintelor și faptul că nu întotdeauna ceea ce spunem e și lucrul la care ne referim. Vian le alege atât de bine încât citindu-le cu atenție descoperi ce se ascunde în spate.

Râzi, plângi, simți suspansul, pe urmă plângi.

Nuferii n-o să-i mai vezi la fel după ce termini cartea asta. Șoarecii n-o să ți se mai pară atât de scârboși, iar absurdul vei înțelege că-i parte din viața noastră.

Am citit ediția de la Editura Univers (vezi foto). La prietenii de la Okian se găsește.

sursă foto

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *