Smartphone story: Nokia Lumia 830

Era atât de bine pe vremea când aveam doar un Nexus 5. Era perfect!

Permiteți-mi să vă povestesc o istorioară amuzantă despre viață și mai ales despre viața în era digital. Despre post-postmodernitate, despre ce facem și de ce avem noi nevoie acum.

Povestea face o trecere mai întâi prin 2014. În vara anului respectiv mi-am achiziționat pentru prima oară un telefon Nexus. Era un Nexus 5. Eu sunt nebun după gama asta și mi-aș lua absolut tot de la ei, păcatul face că trebuie să fim sinceri când vorbim despre posibilități.

Mi-a mers super bine cu el, am făcut o groază de fotografii și Instagramul meu a prins culoare mulțumită lui. Fiecare obsedat de fotografie are o viziune, un stil al lui de a surprinde momente, iar camera telefonului ăstuia era parcă croită pentru viziunea mea.

Prima căzătură, ca să se spargă gheața, a fost la Summer Well, dar a fost atenuată de o geantă de pe jos. Am muncit împreună cu spor pentru Absolut sau Jameson sau Havana sau Chivas. Ne-a mers bine. Am fost la o groază de festivaluri, de la Padina la In Transylvania și mai apoi la Untold.

În primăvara anului acestuia, pe la început, după o căzătură într-o noapte târzie dintr-un taxi de la o distanță foarte mică, mai apoi o alta mulțumită iepurelui meu, Nexusul și-a dat duhul. Am fost foarte supărat în ziua aia, atât de supărat încât am făcut un life event pe Facebook.

Între timp, în toată relația aceasta a mea cu Nexusul care putea dura măcar doi ani (niciodată nu am fost bun la relații…), s-a infiltrat pe nepusă masă un străin. La conferința Mobifest 15, anul trecut, cei de la Nokia au pus la bătaie o tombolă în care ofereau CINCI telefoane Lumia 830.

Super tare, încercarea moarte n-are. În dimineața dinaintea conferinței, pliculețul de ceai verde a ajuns direct în coșul de gunoi din aruncarea mea de la masă (mi-e lene să mă ridic dimineața să duc pliculețul la coș, așa că de cele mai multe ori arunc și de cele mai multe ori ratez numai ca să mă ridic…). Ceva era straniu, simțeam c-o să se întâmple ceva de bine.

Am ajuns acolo, m-am înscris cu numele și mailul și am câștigat un telefon, evident, după ce în prealabil îi zisesem Andrei că va câștiga. Ea fusese extrasă fix înaintea mea. Am luat telefonul, m-am uitat prin el și m-am convins că-mi va distruge viața.

Timp de o lună, fragmentar, am făcut teste cu el. Sistemul de operare mi se părea mai lent ca un melc la 100 cm viteză până la primul gard, camera era dezastruoasă, avea foarte multe pretenții, dar nu mă puteam împăca cu ea decât în anumite momente (îi făceam setările manual, dar tot nu ieșea ce vedeam și voiam eu). Aplicații ioc. Nu tu VSCO Cam, nu tu Facebook, nu tu Instagram, nu tu nimic. Toate BETA și toate proaste (sau webview-uri, cum doriți).

Punctul culminant a venit când am realizat că eu chiar va trebui să supraviețuiesc cu un asemenea telefon după ce Nexusul m-a părăsit.

Sunt un om activ, îmi folosesc telefonul pentru maps, pentru toate rețelele sociale importante, pentru mail, pentru blog, pentru fotografii și video. Telefonul e prețios pentru mine și are nevoie de memorie și viteză și un Android curat, așa cum îl oferă Google.

Ei, de când am început să folosesc Lumia 830 cu Windows Phone 10 (da, i-am făcut update că am auzit că Facebook-ul și Instagram-ul au devenit aplicații universale ale lor și n-am mai stat la taclacle când am auzit așa ceva), telefonul iese din aplicații când i se scoală, nu se încarcă rapid, se restartează etc.

Am descoperit cu stupoare că eu mor cu telefonul în mână dacă există să fie vreo urgență. Mor, mă, pur și simplu. Hărțile de la Microsoft sunt dezastruoase și neactualizate, iar motorul de căutare Bing e … în fine. Mereu l-am ținut actualizat la zi, tot speram că ceva se va îmbunătăți, iar la un moment dat credeam cu tărie, mai ales după actualizarea la Windows 10.

Astăzi răbdarea mea și-a găsit și ea sfârșitul. Astăzi am vrut să fac și eu o fotografie. Ieri o făcusem p-asta și-mi ieșise decent, eram mulțumit. Am zis și azi să fac una că na, văzusem ceva drăguț. Camera … neagră. Un focus epileptic pâlpâia pe ecran, în rest totul era funebru. Poate murise ceva prin interiorul telefonului mă gândesc… poate flashul. Și-așa nu-l prea folosesc.

Negru, negru, totul negru. Aplicația dă crush și-mi iese. Mai încerc o dată, același lucru. Dau restart la telefon, același lucru. Fac hard reset, același lucru. Caut pe internet și găsesc soluția următoare: trebuie să mergi la cel mai apropiat Nokia/Microsoft Store/Care ca să-ți șteargă total firmware-ul și să-ți bage altul. Partea drăguță este că șansele sunt foarte mari ca problema să reapară după o săptămână – două, așa cum li s-a întâmplat în proporție de 90% celor ce au întâlnit-o.

Cică primul batch de telefoane Lumia 830 a avut acest defect de cameră, din senin. Nokia își asumă problema și cică ți-l rezolvă pe gratis când apare bug-ul, dar degeaba, că te reîntâlnești cu el după ceva timp.

Eu vă spun sincer că nu mă voi prezenta nicăieri cu telefonul care ar fi trebuit să meargă mereu cum trebuie. Și-așa ura mea pentru acest telefon (nu ca design, ca design e șmecher) și pentru Windows Phone a atins cote foarte înalte.

Dacă n-ar trebui să mai vorbesc cu lumea la telefon din când în când, pe bune că l-aș arde pe rug în curtea din fața blocului. De spectacol, doar.

Răspund greu la mailuri pe telefon pentru că nu sufăr Outlook-ul, de fapt știți care e cea mai ok aplicație din tot telefonul? Calendarul. Arată mișto. Restul aplicațiilor sunt varză, sistemul e complicat, nu pare user-friendly decât după mult timp de utilizare, odată ce te-ai obișnuit. Pe scurt, vreau Androidul înapoi.

Dacă ar reînvia tot așa, din senin, Nexusul, ar fi uimitor. Păcat că minunile țin o clipă. Până reușesc să schimb telefonul, Instagramul va trăi din amintiri. Sper că nu mult. Tot Nexus.

Dacă vă gândiți să vă luați un telefon cu Windows Phone sistem de operare, că-s ieftine pe la Vodafone sau Orange, nici să nu vă gândiți. Asta din punctul meu de vedere, evident. Poate alții se înțeleg bine.

Iată, așadar, povestioara. Cât cântărește și cum a ajuns, noi știm și nu știm. Astăzi fără smartphone ești zero. Ești ca un pește pe uscat. Eu sunt un semipește pe semiuscat, cu coada încă în apă.

sursă foto

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *