Seara când am „jammuit” cu Enter Shikari și Hacktivist

O să-mi permit să încep articolul ăsta cu o concluzie: lucrurile extraordinare se întâmplă când te aștepți mai puțin și când sunt neplănuite.

Acum să începem narațiunea.

Luni după-amiază

Mă deplasam liniștit spre facultate.

Până să ajung primesc un telefon de la un foarte bun prieten, Cristi, cu întrebarea legată de concertul de diseară, Enter Shikari + Hacktivist. Eu nu știam dacă să mai merg, aveam altele pe cap și efectiv nu mă simțeam într-o dispoziție de concert.

În plus, cerusem acreditare pentru acest eveniment, acreditare care pe ultima sută de metri, a dispărut.

După o scurtă conversație m-a convins. Până la urmă, trupele astea nu știi când le mai vezi pe aici și cu ce ocazii.

Luni seara

Am ajuns la Colectiv, locul evenimentului, înainte să intre pe scenă Hacktivist. Terasa era aproape plină fiindcă organizatorii, la cerința trupelor, au interzis fumatul în incinta clubului. Lucru de admirat, căci așa se întâmplă pe afară.

Concertul a decurs normal. Cu sunetul mi s-a părut o mică problemă fiindcă nu se auzea decent în toate locurile din club. Trebuia să stai să cauți un loc potrivit.

În centru s-a sărit, s-a dat din cap, s-a făcut „crowdsurfing” și așa mai departe. A fost un concert cu nimic mai prejos decât cele de afară în privința publicului. Românii știu să se distreze, o știu foarte bine și o fac în toate domeniile posibile.

La finalul concertului am zis să mai stăm puțin la o bere să mai plece din lume, să se elibereze locul. Nimic nu anunța ce avea să urmeze.

Înainte să continui, fac o paranteză și vă spun că înaintea concertului a fost un meet & greet cu trupa Enter Shikari la care au avut acces un număr limitat de persoane, căci s-a făcut prin concurs pe bază de bilet.

concert-blog1
Rory a venit în mijlocul publicului să cânte.

După ce s-a terminat zguduiala, eu îl tot observam pe Ben, solistul trupei Hacktivist, prin public și pe terasă. Omul a asistat la concertul Enter Shikari și a vorbit în pauze cu lumea stând la standul de merchandising. Fără ifose de mare vedetă.

Noi, tot afară, vorbeam și astfel l-am „ochit” din nou pe Ben. Atunci, Cristi, se uită la mine și-mi spune: „Ce-ar fi dacă i-am chema la sală la afterparty?” 

I-am spus direct că e nebun și că vor refuza politicos. El s-a dus. Nu l-a interesat și pentru asta trebuie să-l felicit. Balls all over!

Până la urmă nu era ceva extraordinar, ci pur și simplu o invitație.

După ce a vorbit cu Ben, s-a întors la noi și ne-a zis: „A zis că-n 15 minute vine. S-a dus să-și caute colegii.”

Am rămas mască. Chiar se întâmplă, mi-am zis. Am plecat cu un alt prieten, Luci (el e chitarist în trupa mai sus specificată) să luăm niște bere.

Și să vă spun surpriza: nu am luat degeaba bere. Oamenii într-un sfert de oră erau acolo. Un rollercoaster interesant pornise la drum.

Când am urcat cu ei scările din Fabrica Pionierul, spre sălile de repetiții, trebuie să recunosc că erau puțin cam speriați. Ben chiar ne-a întrebat: „Guys, we won’t get rapped or robbed, no?”

concert-blog2

Bine, asta până am pășit în sala de repetiție. Ce a urmat a fost o serie de „oh my God” și „we are doing this!”. Adică a ieșit de-un jam pe improvizație minunat, cu Rich, toboșarul de la Hacktivist la tobe, Josh, bassistul de la Hacktivist la… bass și cu Luci și Cristi la chitară și voce. Evident, Ben, freestyle la microfon.

A fost altceva, a fost o chimie ciudată care s-a întâmplat și s-a întâmplat bine.

După primul jam, prima reacție a venit de la Ben și a fost cam așa: „Guys, what are we doing? This was amazing! I swear! Come over, bro!” și a urmat o serie de felicitări în stânga și în dreapta.  eu-cu-ben

Se putea observa lejer pe fețele tuturor că experimentau, pe loc, cu totul altceva față de cum arăta o noapte de turneu, după concert, pentru ei.

Au urmat mai multe jamuri până mai târziu în noapte. La un moment dat, solistul Hacktivist a fugit din sala de repetiții. Noi am mai stat puțin și ne-am pregătit și noi să plecăm, dar fix atunci, când am ieșit pe ușă, Ben s-a întors și mai extaziat zicându-ne: „Where are you guys going? Get back in, we are getting Enter Shikari implied!” 

Și imediat după, Rory, chitaristul de la Enter Shikari a sosit în sala de repetiții. Era puțin cam panicat, să recunosc. Nu știa ce se întâmplă și unde e, până a luat chitara în mână. A înțeles apoi.

Și astfel am mai pornit de-un jam pe improvizație. Da, chitaristul Enter Shikari și trei membri ai trupei Hacktivist jammuiau în sala prietenilor mei, iar noi eram acolo și ne bucuram de moment.

Am povestit apoi despre cum e în Anglia, cum sunt concertele acolo, cum merge turneul, cum s-au simțit aici. Ne-au zis că sunt foarte mulțumiți de publicul din România și că vor mai veni cu siguranță.

Înainte să ne despărțim, ceea ce au avut să ne zică a fost: „Guys, this is definitely the best night of our tour yet. We are thanking you very much and we’ll definitely come back in Romania soon!”

De încheiere…

Privind în spate, mi-e foarte greu să explic exact ce simt. De altfel, am scris articolul acesta în trei zile și alte două am stat să-l modific, fiindcă nu am fost mulțumit și nici acum nu sunt de felul în care am scris.

Iar asta pentru că-mi găsesc cu greu cuvintele în care să descriu exact ce s-a întâmplat. De altfel, foarte multe fotografii din seara respectivă sunt blurry, parcă intenționat inclinându-se spre inexplicabil și greu de crezut.

Într-un fel nu sunt „overwhelmed” de ceea ce s-a întâmplat, fiindcă sunt și ei oameni ca noi, nu sunt extretereștri. Atât că fac o muzică foarte bună și apreciată worldwide, dar asta nu înseamnă că trebuie să mă aplec să fac mătănii la picioarele lor.

Pe de altă parte, aș fi băgat mâna în foc de unul singur dacă mi-ar fi zis cineva înainte ce se va întâmpla.

Totul a fost rapid, a fost amețitor și în același timp nu foarte impresionant. Eram doar niște prieteni într-o sală de repetiție cântând. Nu mai exista nici o diferență.

Ei s-au simțit grozav, noi la fel și asta a fost tot. Morala? Nu prea există. Nu plănui nimic, visează doar, dar cel mai important, acționează dacă-ți dorești cu adevărat ceva.

Poze de la concert se găsesc la Vladimir.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *