#schiem 2014, partea I: Pe placă nu-i ușor

Tu știi, eu știu, noi toți știm că snowboardingul e „cool”, e frumos, e impresionant. Când vezi o tipă pe placă, te îndrăgostești imediat. Când vezi un tip pe placă, zici: „pfoai, ce bine dă!”. Ei bine, treaba face că toate aceste impresii rămân impresii în momentul când, pentru prima dată, vrei și tu să încerci. Sunt o sumă de lucruri ce stau la baza acestui „cool”, acestui „dă bine”, iar dacă tu nu-ți impui de la bun început o voință puternică, s-ar putea să nu reușești.

Trebuie să stabilim de la bun început o chestiune: nu e ușor. Bineînțeles, acum îți spui în gând: „bine, bine, dar ce-i ușor pe planeta asta?” Is și lucruri ușoare, stai liniștit, dar niciun sport nu este accesibil. Ai nevoie de olecuță de talent, de un corp care să permită „prelucrarea” sportului respectiv și de multă muncă. Moralul este important, fără un moral „strong”, s-ar putea să arunci placa / schiurile / orice element ce te ajută într-un sport, pe fereastră în secunda doi.

Eu unul nu am reușit nici într-o săptămână să stăpânesc virajele întru totul, astfel încât să-mi permit o coborâre pe o pârtie medie. Bineînțeles că și frica e un factor important în învățarea unui sport destul de periculos precum este snowboardingul sau schiul. Eu am această frică și cu siguranță nu-s singurul. Când vezi oameni pe pârtie, oameni care se descurcă admirabil, parcă nu-ți vine să intri și tu printre ei și eventual să le strici „joaca”, nu?

Ce e snowboardingul sau snowboard-ul?

Snowboarding-ul este sportul adesea descris ca “surful pe zăpadă”. Snowboarderii coboară pe o pârtie așezați într-o parte pe o placă ușoară de circa 150 cm, atașata de picioare. Acest sport, care își are originea în Statele Unite (1960-1970), împrumută tehnici și sărituri din surfing și skateboarding. sursa

În snowboarding, corpul joacă un rol important. Brațele și centrul de greutate sunt esențiale în coborârea unei pârtii pe placă. Partea nasoală vine în momentul în care, totul este invers față de cum crezi tu. Centrul de greutate stă pe piciorul din față, iar piciorul din spate alături de brațe, umeri, șolduri se ocupă de viraje. Cam greuț, nu? Primul instict când cobori o pârtie, este să lași greutatea pe piciorul din spate, lucru greșit, de altfel. De ce? Păi nu mai poți lua viraje. Da, dar viteza pe care o prinzi când lași greutatea în față pare amețitoare la început, iar din reflex, îți vine să te lași pe spate, ceea ce, inevitabil duce la o căzătură. Apoi la alta și la alta. Până am înțeles eu treaba asta de la instructorul Răzvan Matei (fain om, pe cuvânt!), fundu’ și genunchii mei erau vraiște.

Prin urmare, treaba asta cere timp, este un lucru înțeles de mine, om mai greu la minte. Trebuie să-mi intre în reflex, iar asta nu se întâmplă cu una cu două, nu la mine, căci uitându-mă la Ivo și la Cosmin, ei au prins destul de repede. „I take all the blame..”

În final, la Predeal, am reușit câteva coborâri ok, ceea ce mi-a oferit încredere pentru viitor. Încă o dată: voință, muncă, un moral puternic și ochii și urechile la instructor, altfel … pe placă nu-i ușor. Iar dacă vrei să înveți un sport de iarnă, îți recomand cu căldură să mergi la Arena Platoș, unde pârtiile și instructorii is de nota 10.

adispune-schiem-2014

Articol din seria „tabăra pentru bloggeri #schiem 2014”, un eveniment organizat de Arena Platoș cu susținerea Orange. Parteneri: Hohe RinneHappy Tour și Buonavista.

sursă ultima poză – Vlad Ilaș

3 thoughts on “#schiem 2014, partea I: Pe placă nu-i ușor

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *