Pasaje ale trecutului în modernul contemporan

Acest articol face parte din seria de articole Tabăra de Fotografie dedicată Bloggerilor – #TFB9Lumia930 ce s-a întâmplat la Bistrița în perioada 20-23 noiembrie 2014.

Bistrița nu mi-este un oraș străin. L-am mai vizitat cu ocazia concursurilor de dans sportiv ce se întâmplau acolo. Cu toate acestea, o singură dată am apucat să-i parcurg strada pietonală din centru, pe o vreme neprielnică unei vizite.

O vreme injustă pentru un oraș ce părea chiar și așa, interesant. Nu m-a convins, astfel c-am rămas cu o impresie slabă.

Mi s-a părut cam… anost pe atunci. Dar vai, realizez acum cât de nedrept am fost cu acest oraș pentru cele câteva ore prin ploaie în care l-am „vizitat”.

De data aceasta am stat trei zile și un pic în Bistrița și am apucat cât de cât să cunosc orașul și să-i văd împrejurimile. Chiar dacă a fost frig, chiar dacă a picurat, am avut timp și asta a făcut diferența.hotel-metropolis2

Am tras la Hotel Metropolis timp de trei nopți și a fost o gazdă perfectă pentru ceea ce ne-am propus să facem. De asemenea este locul unde am avut parte de una dintre cele mai bune mâncăruri servite (din ce am mâncat). Salutări bucătarului!

Aici găsiți hotelul pe Trip Advisor și după cum vedeți, a câștigat premiul de Traveller’s Choice anul acesta.

Orașul cu semne moderne ale trecutului

Bistritz (numele orașului germană), am observat că are în interiorul ei o fascinantă „luptă” între trecut și prezent. Între timpul istoric și cel actual.

Îi spun „luptă” fiindcă e super interesant modul în care se îmbină aceste două elemente. Pe de-o parte străzile proaspăt astfaltate și pavajul abia aranjat cu celălalte piese urbane în refacere, iar pe de altă parte clădirile vechi, simbolurile orașului prezentate într-un stil atât de modern și o Biserică Evanghelică așezată într-un parc perfect simetric al zilelor noastre.

Am simțit asta în timp ce mă documentam despre oraș și urmăream fotografiile realizate în zilele când l-am vizitat.

Mă pozați, flăcăi?” se aude dintr-unul din pasajele spre trecut care, văruite de zor, vor să ajungă în prezent.

Și oamenii parcă au rămas oarecum în trecut. Accentul, fizionomia lor, toate aceste lucruri oferă un aer dintr-o altă lume. Una pe care am mai întâlnit-o în romanele de secol XIX.

Struțul cu potcoavă-n gură și multiple colori

Tare greu mi-a fost să-mi dau seama ce-i cu struții pe care-i întâlneam atât de des în oraș.

Abia odată cu vizita la Muzeul Județean Bistrița, am aflat cu toții despre ce-i vorba. Ia fiți atenți.

Pe vremea când erau sub protecția Reginei Ungariei, bistrițenii erau cei mai iscusiți într-ale negustoriei din zonă, ocupându-se de comerțul între Moldova și Transilvania. Pentru munca bună realizată aici, regele Ludovic de Anjou a acordat Bistriței în anul 1352 dreptul de a ține „târgul cel mare” de Sf. Bartolomeu organizat timp de 15 zile în luna august.

De aici ei obțin mai multe drepturi printre care și cel de a avea un blazon. Astfel stema va conține, pe atunci, un struț încoronat cu potcoavă în cioc (simbol al comerțului) și coiful regal al lui Ludovic de Anjou.

Iată așadar, pe scurt, răspunsul la dilema noastră în legătură cu struții din Bistrița. Partea interesantă, în legătură cu „lupta” de mai sus, este faptul că și acest simbol atât de vechi al orașului, vine într-o formă atât de modernă și proaspătă azi. Ba chiar jucăușă, aș spune.

Încheiem aici textul și las o galerie foto pentru a ilustra mai bine „lupta” despre care vorbesc. Se vor mai spune.

—————————————-

TFB9 este un eveniment powered by Lumia 930, organizat de Foto Union, cu sprijinul Consiliului Județean Bistrița-Năsăud,Țiriac Auto, Bere Silva și Kooperativa 2.0.

Mulțumim Consiliului Județean Bistrița-Năsăud pentru deschiderea cu care a primit acest proiect.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *