Padina Fest, a V-a ediție. O opinie

La Padina Fest nu mai fusesem până anul acesta, așa că ce a fost în trecut nu prea mi-a păsat. Păreri împărțite – unii da, alții ba; în fine, am vrut să mă conving eu. Pentru a ajunge la platoul Padina, a fost nevoie de un efort semnificativ. Detaliile nu au fost chiar folositoare despre cum să ajungi acolo, dar asta curând.

Am ales un traseu montan și anume Jepii Mari. A durat ceva până am ajuns la locul cu întâmplarea, dar a fost o experiență nemaipomenită. O să vedeți în poze.

Cu ceea ce as vrea să încep eu este drumul până la Padina. M-a stresat grozav treaba asta și acum că i-am găsit câteva informații, vi le aduc la cunoștință. Dragi organizatori, ar fi super dacă ați mai pune niște informații despre drum cum ar fi: prețurile actualizate la telecabină (am găsit 5 variante de prețuri, n-am înțeles nimic), niște prețuri la taxiuri sau eventual un acord cu o anume companie de taxi din Sinaia / Bușteni. Sunt informații importante, de bun simț. Pagina „Cum ajungi la Padina”, să-mi fie cu iertare, dar n-are nicio informație care să facă diferența de o nevinovată căutare pe Google.

Adică ceea ce vreau să spun este că detaliile pentru traseele montane disponibile, pentru drumul cu mașina sau cel pentru MTB găsim. Dar când niciuna dintre aceste variante nu este disponibilă, totul intră în ceață.

De exemplu, am aflat că de la Bușteni, un șofer dintr-acesta luat de pe drum te poate duce sub prețul telecabinei (adică sub 70 de lei). De la Sinaia poate că și mai puțin. În timp ce prețul telecabinei de la Bușteni la Babele și apoi de la Babele la Peștera este în jurul prețului de 68 de lei în total.

Prin urmare iată drumul meu: din Pitești și până la Bușteni am mers cu trenul. 27.5 lei până aici. Traseul montan ales de grupul cu care am mers la festival a fost, așa cum am zis, Jepii Mari. Un traseu dificil cum scrie la carte, dar tare frumos, cu peisaje care-ți taie răsuflarea. E lung, e obositor, iar timpul este de 4h până la Cabana Piatra Arsă și mai apoi maximum o oră și 45 de minute până la Padina.

Mai puteți urca pe Jepii Mici, dar acela este un traseu și mai dificil (de 2h jumătate max.) care necesită un echipament corespunzător și bagaj cât să nu mori de foame, frig și sete.

La întoarcere am ales un traseu montan tare frumos. Padina – Hotel Peștera – Cabana Piatra Arsă, iar mai apoi coborîre pe Piciorul Pietrei Arse spre Sinaia. Totul a durat 6h, dar cu pauze pentru poze și chat.

Când am ajuns la Padina, mai să nu încurc festivalul cu un bâlci. Gardul, muzica și oamenii făceau diferența. Din păcate în camping lucrurile nu erau așa de roz. De la muzică populară, la manele, la bumți-bumți, la rock, la urban se împleteau toate și veneau din fiecare colț al campingului. Abia auzeai ce se petrecea la scenă.

Acum na, fiind weekend, oamenii au venit la grătar fără să știe că e festival sau fără să aibă vreo legătură cu festivalul. Zăreai astfel familii și grupuri de prieteni venite la distracție (cu distracția în stilul lor) fără să împartă vreo plăcere pentru Padina Fest, cultura muntelui sau muzica ce majoritatea o împărtășeam. Știți voi, genul acela de români care apar la știrile de la ora 19.00 de 1 mai și ard grătare pe Valea Prahovei cu Sandu Ciorbă (sau cum i-o zice) în blană.

Astfel c-a ieșit un amalgam de muzici, stiluri și oameni din care nu apucai să înțelegi mare brânză.

În fine, aici nu-i vina organizatorilor. Ce se întâmpla în zona festivalului era frumos. Aveai unde să-ți petreci timpul dacă nu era ploaie. Stăteai la hamace și citeai o carte, trăgeai cu arcul sau mergeai la parc aventura. Partea tristă este că fiecare eveniment dura nu mai puțin de cinci minute și cum treceai prin ele, te întrebai rapid ce să mai faci. Apoi plecai pe un traseu din împrejurimi și reveneai la spectacole.

Nu știu cât de ok e asta, dar mi s-a părut mai slab în atracții față de In Transylvania unde nu am avut timp să mă plictisesc și nici manele de la colțul vecin să ascult.

Mâncarea a fost așa și așa. Poate c-am prins eu o porție mai slabă, dar la prețul de 18-20 de lei, mi s-a părut cam ciudată mâncarea. Iarăși într-o comparație cu In Transylvania, acolo am mâncat o groază fiindcă a fost excelentă.

Pe lângă toate acestea am mai fost nevoiți să înfruntăm și natura care ne arăta când soarele, când norii încărcați de apă pe care o aruncau vijelios spre noi și curăța totul în jur. Ne-am descurcat, în cele din urmă.

Despre concerte chiar nu am ce reproșa. Muzica bună, calitatea sunetului bună deși uneori te mai trezeai cu câte un vâjîit sau neclaritate în funcție de ce sunete erau produse. I-am remarcat pe cei de la Grimus pe care i-am ascultat pentru prima dată live. Sunt geniali și oamenii chiar știu să facă spectacol.

Toate lucrurile de mai sus care au fost semnate negativ se pot îmbunătăți sau poate nici n-au existat la edițiile precedente și au apărut acum. Din păcate, vreau să fiu sincer cu toată lumea că altfel nu-i rost să mai scriu pe blog: dacă ar fi să aleg între In Transylvania și Padina Fest, aș alege primul festival negreșit. Cu toate acestea e de mers la Padina. Este o experiență nemaipomenită mai ales dacă alegi traseu montan.

PROs:

  • artiști de calitate invitați, deci muzică nemaipomenită la scenă
  • locuri de relaxare și aventură
  • spațiu de camping generos
  • posibilitatea plecării pe trasee montane (multe opțiuni)
  • locul este superb
  • maratoanele și concursul de MTB, pentru că sportul și sănătatea se îmbină perfect cu natura
  • totul se petrece departe de agitație și civilizație (peeeerfect)

CONs:

  • atmosfera care uneori îți oferea impresia bâlci
  • amalgamul de genuri muzicale ce veneau din toate direcțiile (erau multe terase ce n-aveau legătură cu evenimentul)
  • lipsa unui loc de relaxare unde-ți poți încărca și telefonul (cum a fost la In Transylvania)
  • spațiu insuficient la corturile de chill, zen sau hamace (abia dimineața am găsit liber și noaptea după 2)

Cam astea ar fi de spus.

Aș mai spune că prefer să plătesc în plus ca să-mi asigur un loc într-un camping bine definit decât să stau laolaltă, după cum prind loc, cu toți oamenii simpli care s-au nimerit să ajungă și ei pe acolo fără nici o legătură cu zona, festivalul sau oamenii.

Vă las cu câteva fotografii mai jos ca să vă faceți o idee singurei. Galeria de anul acesta de la Padina Fest se găsește aici.

3 thoughts on “Padina Fest, a V-a ediție. O opinie

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *