Un omagiu adus alcoolicului din mine

Trick nu face altceva decât să te păcălească că ai pretenții poetice la ore târzii.

Că ești neseriosul care se îmbată în nopțile din timpul săptămânii și că diminețile le pierzi încercând să te trezești la realitate.

Că ai crezut că ai mai ascultat albume așa diverse, dar tot nu înțelegi cum a reușit să facă sunetul ăla pe piesa Police Tapes.

Că e poezie, rap, punk, electronic-ceva-dubstep-breakbeat-Dumnezeule album. Că te pierde, se pierde, te păcălește că ești în nu știu ce locuri. Dar nu ești nicăieri. Jamie-T-Trick

Albume ca astea sunt făcute să le asculți la o pipă, pe spate, liniștit sau cum vrei tu, de fapt, să fie. Dar înțelegi acel moment.

Apoi sunt acele piese pe care le asculți odată, zici că nu sunt cine știe ce vino-ncoa și uiți. Inexplicabil îți amintești o melodie anume de pe album după ceva timp, pentru că locurile de la noi se aseamănă cu ce auzi pe album. Și zici: „Da, ar merge asta acum”.

Și-i dai play pe iTunes sau Deezer sau Google Music. Sau orice streaming platform.

Poezia britanică de stradă nu și-a pierdut farmecul, se pare. Ba mai mult, pentru ăia care se pun cu fundul pe carte 5 ani, timp în care nu mai știe nimeni nimic de respectivii oameni, rezultatele sunt fructuoase.

Jamie Treays a progresat mult de la Sticks’n’Stones. Atacă problemele veșnice altfel. Consumerismul, creștinismul, politica, istoria, întreg paroxismul creației sale se vede altfel. Parcă s-a schimbat vârful. A mai crescut. Panorama referințelor se vede mult mai frumos și te impresionează mai mult.

Combinația de aliterație, asonanță, uneori chiar rimă clasică rămâne una ce numai el știe s-o compună. Habar n-am pe ce se află băiatu’ când îndrugă creații de genul ăsta, însă un lucru e clar: merge ceas.

După prima tentativă de culturalizare precisă, cu direcția arte și sofisticării, adicătelea Carry On the Grudge, trenul ajunge în stația păcălelii, – Trick. Și a naibii păcăleală, e atât de bună încât ajungi să te minți singur de cum ai putea fi și tu unul din mulții pictați pe album coverul ăla atât de superb.

Parcă m-aș muta și eu în Anglia, să înțeleg și mai bine ce zice omul ăsta. Și tu? Înțeleg.

După ce asculți albumul ăsta, mergi repede pe Genius Lyrics să vezi cum și ce zice exact. Apoi deschide Wikipedia sau o carte de istorie, vezi cine e Solomon Eagle. Afli chestii și asta e excelent.

Poți să iei de pe Niche Records, de pe Amazon (mai ieftin), or de pe Jamie T (la fel).

Te mai apucă serile târzii, o să vezi. Apropo, e vorba de Jamie T.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *