O poveste cu C.F.R.

În urmă cu mai puțin de o săptămână, mi s-a întâmplat o fantezie care, de obicei, se petrece noaptea, când dormi, iar gândurile se duc în foarte multe locuri. Din nefericire și-n locuri mai dubioase și mai urâte. Dar aici a fost real.

Pe 18 septembrie, la ora 12 fără un pic, verificam pentru ultima dată site-ul C.F.R. Călători, pentru a fi sigur că trenul de ora 14.00, care avea să meargă către capitală, pleacă.

Verific, totul în regulă. De altfel, celălalte trenuri și ele în regulă. Bun. Să iau prânzul liniștit, zic, iar mai apoi să mă îndrept spre gară.

La 13.30 plec spre Gara Pitești. Ajung acolo, las bagajele și mă duc la casă cu o dispoziție bună. Căci, se spune, dacă ai o dispoziție bună, aceasta tinde să se transmită mai departe.

„Un bilet pentru București, ora 14.00, vă rog!” îi spun casierei pe un ton așezat, decent. Întind ușor cupoanele cu legimitația de student și banii, dar nici nu apuc să-mi iau mâna de pe ele, dorind să le las la îndemâna casierei, că mi se trântesc următoarele: „Trenul de ora 14.00 a fost anulat. Pentru ora 15.00, dacă doriți.”

Atunci nu m-am mai putut abține. Am lăsat mâinile neputincios jos și i-am zis cu voce tare: „Sunteți o glumă de sistem și oferiți servicii de mâna a II-a.”

A tăcut. Nu mi-a zis nimic. Nici nu cred că ar fi avut ce. Stau puțin, mă gândesc și îi transmit, în cele din urmă, să-mi ofere un bilet pentru trenul de ora 15.00.

Vegetez pentru încă 45 de minute, după care la ora 14.50 mă văd așteptând trenul de ora 15.00 pe peronul gării. Din experiența cu trenurile care vin din Craiova și merg la București, via Pitești, mă așteptam să aibă o oarecare întârziere. Nu mare. 5 minute maximum.

Greșit. La ora 15.05, nu venise nici un anunț de nicăieri, oamenii așteptau pe peron, iar trenul ia-l de unde nu-i. Se face 15.07, țin minte fiindcă vorbeam pe Facebook cu cineva și vine anunțul:

*Trenul Inter Regio 1984 din direcția Craiova are o întârziere de aproximativ 30 de minute. Vă rugăm să ne scuzați.* Atât. Asta a fost tot ce s-a auzit. Nici măcar nu a urmat un murmur sau ceva. Nu mulți au înțeles o iotă din stația defectuoasă a gării, de aceea se puneau întrebări în stânga și-n dreapta.

Un domn vine la mine și mă întreabă: „Ce-au zis, domnule, ăștia?” Mă uit la el, era transpirat tot. „Ce să spună… trenul de București are întârziere 30 de minute…” îi zic. Ce a urmat a fost o serie de injurii tipic românești, condimentate cu o conversație la telefon în care până și orașul Pitești a fost implicat.

Da, de cele mai multe ori, la nervi, se poate ajunge în multe locuri ilogice.

După 35 de minute, sosește și trenul defectat. O Săgeata Albastră trasă de o locomotivă diesel. Mai departe, nici eu nu am înțeles. Oamenii din trenul defectat s-au dat jos, cu toate că de pe peron un controlor striga ca fiecare să rămână la locurile lor căci va sosi un nou tren de la depou care-l va trage pe cel defectat. O nouă Săgeata Albastră.

Este destul de comic, dacă stai să te gândești. Adică, de ce ai mai cupla un tren OK cu unul defectat când puteau fi înlocuite cu două OK sau doar cu unul? Că nu eram mulți. Dar să nu anticipez.

Vine celălalt tren de la depou, iar pentru 40 de minute, am urmărit cel mai prost serial de comedie din câte am vizionat. Trenul OK nu cupla cu cel defect. Nimeni nu știa de ce. Ușile la cel defect se blocaseră. Dar oamenii erau deja acolo. S-au deblocat ușile. Conductorul și controlorul alergau în toate direcțiile. Ce se întâmplă??

Din nou comunicare din părți, căci nimeni nu spunea nimic. Se făcuse ora 15.55 și noi nu plecaserăm. Trenul de ora 16.00 spre București staționa în gară. Puteam liniștit să-l iau pe acela, dar nu aveam bilet.

Evident că în tren erau invocați toți sfinții la adresa C.F.R.-ului. În cele din urmă, pe la 16.05 apucăm să plecăm. Mergem OK până la Golești. Cam 10 minute de mers cu trenul. Acolo ne oprim. Și staționăm. Și oamenii din trenul defect se dau toți jos. Și din nou nimeni nu înțelege ce se întâmplă.

Trenul de ora 16.00 ne prinde din urmă și staționează și el la Golești. Cum nu putea pleca până nu plecam noi, risca și el să intre în întârziere. Astfel că încep conductorii să se ia la injurături.

Cel din trenul de 16 îl ia pe ăsta de pe trenul defect că de ce nu pleacă cu avarii că merge și așa. Ușile din spate rămăseseră blocate sau deschise, nici eu nu mai înțeleg. Cert este că și trenul OK devenise defect.

După alte 20 de minute de staționare ampulea, trenul de 16 se hotărăște să plece, dar când s-a pus ușor în mișcare, controlorul nostru, ca un erou Marvel, iese din tren și urlă cât îl țin puterile să oprească trenul ca să „îmi iei călătorii!!!!!”. 

Astfel că într-un minut, toți călătorii din trenul defect s-au dat jos cu bagaje și pisici și câini și ce mai aveau și s-au urcat într-o Săgeata Albastră. A urmat saună, mers în picioare, miros de savană de la W.C. (nu, evident că nu), glume proaste între oameni de uzină și un apel telefonic care m-a marcat.

„Hai, tati, când vii? Că suntem la gară, am vrut să-ți facem o surpriză!”

Mergi, tati, liniștit acasă că vin eu. Ne-a făcut, astăzi, C.F.R.-ul o surpriză tuturor!”

Trebuie să-ți dai două palme și să te trezești că în tot comicul de prost gust din toată povestea asta, trebuie înțeles că lucrurile merg prost. Că niște trenuri nu din 1800 lăudate, ci de curând, au defecțiuni groaznice și sunt tratate ca ultimele mizerii.

Situația C.F.R.-ului e una foarte precară, iar întrebarea zilei a fost: „Bă, dar voi nu mai dați faliment odată?!”

Pentru mine, povestea asta a fost doar o altă experiență dintre multele experiențe urâte avute cu C.F.R.-ul. Am scris-o ca s-o am ca amintire și ca să văd peste 20 de ani, unde o să fim față de scrierea asta.

2 thoughts on “O poveste cu C.F.R.

  1. Trist, tare trist. Eu nu prea circul cu CFR-ul. N-am patit ce ai patit tu, dar a fost oarecum pe aproape.
    Experienta cea mai placuta, in Romania, am avut cu softronic-ul. Am scris pe aici despre ei.
    Cred ca daca am avea mai multe astfel de trenuri, de companii private, treburile ar sta diferit. Dar mai dureaza!!!!

    1. Eu nu mi-aș mai face probleme dacă Softrans sau RegioTrans ar avea drum și prin Pitești. Sunt ferm convins că probleme mele ar dispărea, dar până acolo, trebuie să utilizez tot CFR-ul. Sau microbuz, dar e mai incomod.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *