O plăcere nevinovată

O plăcere matură compusă din vibrații ale aerului care îmi ating timpanele. Ecoul fiecărui sunet izbește pereții toracelui cu nesimțire. E când ai spune că-ți vibrează și sufletul.

Loviturile zdruncinătoare de tobe, chitara bass ce mișcă haina de pe tine, chitara electrică ce naște armonia și vocea groasă care urlă din toți rărunchii toate poveștile de până acum.

Se întâmplă adesea să-mi găsesc această plăcere nevinovată în cele mai obscure unghere ale capitalei. Da, pe aici se retrage întregul meu pentru o parte.

Cu toții avem plăcerile noastre nevinovate pe care le știm, iar chiar dacă ne facem cu greu timp pentru ele, ele rămân. Rămân o parte din noi cărora le acordăm o atenție specială la timpul lor.

Nu știu dacă înțelegi ce vreau să-ți spun. Imaginează-ți că o bună parte din tine e reprezentată de un anumit X. Tu nu ai mereu timp ca să-ți satisfaci acea poftă X, dar atunci când vine momentul, satisfacția e maximă indiferent de perioadă.

De ce? Pentru că e ceva ce te reprezintă pe tine la maximum. E lucrul căruia i-ai spune mai în glumă, mai în serios, că e „sensul vieții” pentru tine.

În alte cuvinte, este mai degrabă plăcerea aceea care vine cu iregularitate la un timp, pentru care nu suntem foarte entuziasmați, ne menținem echidistanța, dar ne descătușăm odată ajunsă la ea.

Cea pentru care știm când să ne bucurăm, când s-o savurăm. E plăcerea care nu are legătură cu ce facem în viața noastră profesională. Care ne caracterizează cel mai șocant din ce facem cu obișnuință.

Question Mark

Pășesc cu regularitate, apăsat, spre clubul unde știu că pot asculta ceea ce mă cheamă. De cele mai multe ori târziu în nopțile dense, în subsolurile cu fum de țigară, cu lume rară, dar toți veniți pentru plăcerea asta. Pentru unii e chiar stilul lor de viață.

Nu știu dacă se poate privi ca un „dark side” al meu, al tuturor celor de aici, dar este, în orice caz, un ceva al nostru de care nu ar trebui să nu vorbim.

În cazul meu, vibrațiile aerului emanate de instrumentele muzicale din cluburile underground din București este plăcerea mea nevinovată.

Screamo, hardcore, post-hardcore, rock, punk, melodic hardcore și așa mai departe. Aceste genuri cărora nu mulți de la noi le acordă atenția necesară, mai ales din pricina spiritului patiarhal care domină meleagurile noastre.

Și mereu văd trupe talentate. Oameni dedicați. Oameni care se scutură de atâtea gânduri, sentimente și temeri în momentul când pășesc pe mica scenă și lasă muzica să vorbească în locul lor.

Toate acestea creează plăcerea mea nevinovată. Și le tratez cu seriozitate.

Cum de sunt așa deschis să vorbesc despre?

Pentru că e disponibilă oricui vrea să afle mai multe. Pentru că trupele există, localurile există, atmosfera există, totul este real. Totul poate fi ascultat, savurat și îmbrățișat. Sau nu.

E ceva ce mai fac din când în când și-mi place. Și ce-mi mai place este că, spre norocul meu, am prietenii exacți cu care să împărt toată nebunia asta.

Dar tu, ce plăcere nevinovată ai? În ce te retragi și simți că e parte din tine, dar poate fi gustat de mai multă lume?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *