Lumea ficțională a Twitterului

Vorbind despre cărți. Vorbind despre lumi ficționale. Vorbind despre metode de a citi o carte. Vorbind despre literatură, despre tehnicile de lectură de astăzi. Vorbind despre Twitter.

Stai puțin, Twitter? Ce treabă are Twitter?

Twitter este acea platformă de microblogging în care mesajele sunt transmise în 140 de caractere și toți se plâng că asta nu-i suficient. Este redacția de știri virtuală a oricărui jurnalist sau om pasionat de a fi la zi cu noutățile.

Este platforma socială pe care mulți nu o înțeleg și o vor înțelege vreodată, iar asta e trist.

Dar Twitter are mai mult. Twitter poate oferi mai mult. Twitter poate oferi pentru avizii de cărți o reală lume ficțională. Twitter are în lumea sa o categorie ficțională și noi nu știm să ne bucurăm de ea.

Până acum. De acum înainte vom ști și fiți atenți cum și de ce.

Pe Twitter există conturi ficționale ale unor personaje din lumea reală bine cunoscute. Cum ar fi acesta. Sau acesta. Sau parodia aceasta. În mod normal parodii, dar nu numai.

Aici vine partea interesantă. New Yorker Fiction a fost prima publicație care a transpus o carte pe Twitter. Da. Exact așa. Și controlul lecturii nu era la cititor. Era la ei. Și a fost un experiment tare interesant, plin de suspans și de engagement.

Asta mi s-a părut cel mai tare mod de lectură de până acum. Oamenii se logau la ora 8 seara pe Twitter ca să citească un nou capitol din cartea lui Jennifer Egan, Black Box. „Ciripirile” veneau la o anumită distanță de timp una de cealaltă, iar asta crea tensiune, crea un suspans inedit.

Este un nou mod de lectură, este un nou mod de a scrie cărți. În fine, povestiri, că n-o să poți rula un roman întreg pe Twitter, deși, de ce nu?

Jennifer Egan nu este singura care s-a aventurat în a-și publica narațiunea prin Twitter. Până astăzi sunt o groază de scriitori. Tot New Yorker avea un articol în urmă cu ceva timp despre scriitorul cărții Cloud Atlas care se gândește să vină pe Twitter cu o lucrare.

Toată această grozăvie s-a transformat într-un festival și anume Twitter Fiction Festival. Acolo sunt premiate și afișate toate conturile de ficțiune și proiectele de ficțiune pe Twitter. Aruncați un ochi.

Twitterul ca de altfel orice altă platformă sociale are cheia sa (de lectură era să zic..), bine, poate și asta. Dar are cheia sa de a fi folosit într-un mod enervant de creativ. Și da, este enervant. Mă gândesc de ce nu am început eu primul. Dar nu asta mai e problema acum, oricine se poate duce acolo, stabili un program de tweeturi și a porni avalanșa unei noi lumi create de la zero.

Evoluăm, iar acest fapt mi se pare perfect normal. Să ne confruntăm cu aceste noi metode de a scrie și a citi, iar eu chiar privesc cu ochi buni această lume ficțională de pe Twitter. Mai bine decât un e-reader! 😀

Vă las mai jos un video de pe TED în care Andrew Fitzgerald explică mai pe-ndelete treaba și cu mai multe exemple.

Ah, o întrebare: ați citi o carte pe Twitter? Sau ați citi? Având în vedere că întreg controlul este la publisher? 🙂

sursă foto

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *