Luis Leante – „Cât te mai iubesc”

Cartea asta am primit-o cadou de la Andra, după cum am povestit la radio, pe scurt. Am primit-o acum ceva timp și de acum mi-a intrat în mâini am trecut-o pe lista de „to-read”. Timpul a trecut, cărțile programate să le citesc au trecut și ele și iată că a venit momentul ei. Am terminat-o în mai puțin de o săptămână, cu tot cu treburile ce le aveam.

Tot așteptam și eu o carte care să mă facă să n-o mai las din mâini. Tot așteptam narațiunea aceea de care să nu mă despart fără să mă întreb ce, cum, de ce, ce urmează. Am citit-o pe nerăsuflate și asta fiindcă a fost atractivă din toate punctele de vedere. Subiectul, detaliile, personajele și contextul și mai ales scriitura. Cu o carte ca asta îți retrezești dorința de a citi după o perioadă în care ți s-a luat, dacă există așa ceva.

Este o poveste de dragoste pe fundalul colonizării spaniole din Sahara Occidentală. Este un subiect foarte interesant și foarte puțin discutat în literatură. Iar detaliile pe care le pune Luis Leante în carte sunt excepționale. Obții o redare fotografică 360 asupra tuturor „jaimelor” și a traiului de acolo pe timp de colonizare. Trăiești războiul și furtunile de nisip pe pielea ta, ca să spun așa.

Planurile narative sunt două. Unul al ei, doctorița Montserrat Cambra de la Spitalul din Barcelona și un altul din perspectiva lui Santiago San Roman, un caporal în armata spaniolă din Sahara Occidentală. Ei doi se întâlnesc în tinerețe și se îndrăgostesc nebunește unul de altul, dar din nefericire ea rămâne însărcinată cu copilul lui Santi, la doar 19 ani și fără studiile terminate. El pleacă în armată să-și facă stagiul militar, dar preferă să rămână și să fie trimis în El Aaiun unde se afla tabăra legionarilor.

De aici toate lucrurile se complică pentru amândoi. Timpul trece, copii nu mai sunt, doctorița Cambra se căsătorește cu Alberto, un doctor tânăr și cu mult potențial, dar divorțează repede, Santiago la fel se căsătorește cu o sahariancă și renunță la datoriile pe care le are față de armata spaniolă. Totul devine interesant când doctorița se hotărăște să plece după marea ei dragoste, în Sahara, după ce din greșeală observă poza lui printre lucrurile unei paciente venite de urgentă la spital, asta după ce ea îl știa mort de foarte mult timp.

O poveste de dragoste care se prelungește în timp, care surprinde extraordinar traiul din Sahara Occidentală de pe timpul colonizării, obiceiurile saharienilor, limba lor, infrastructura și intențiile spaniolilor, chiar dacă aceste lucruri sunt pe fundal. O carte care e obținut premiul Alfaguara de Novela în 2007, unde președinte al juriului a fost Mario Vargas Llosa.

Narativ vorbind, firele sunt concepute pe principiul puzzle. Piesele vin pe rând și nu în ordine cronologică pentru fiecare dintre cele două planuri narative. Ele se construiesc treptat și spre finalul cărții prind conturul definitiv. De notat aici și precizia cu care reia naratorul timpul lăsat anterior.

Cartea se găsește la Okian atât în română cât și-n engleză. Spor la citit!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *