La Holcim chiar se face treabă

Gradul de scepticism pe care îl am de ceva timp cu privire la fabricile din România și mai ales pentru cele din industrii care pot polua mediul înconjurător este unul foarte mare.

De aceea, am fost foarte plăcut surprins când am vizitat, la Câmpulung, fabrica LafargeHolcim. Și chiar dacă s-ar putea spune că am fost invitat ca blogger (#bloggerbeton) ca să vorbesc de bine despre ei, am să vă spun toate părțile.

Directorul fabricii, Cornel Banu este un om dintr-o bucată căruia îi plac chestiunile făcute pe bune. Cel mai mult mi-a plăcut că a vorbit foarte deschis cu noi și am simțit atât omul cât și directorul în această persoană.

A discutat atât aspectele bune cât și cele la care ar trebui să tragă mai tare și asta mi-a plăcut, căci oricât de mult ai spune că un loc e drăguț, atunci când i se deschid porțile devine și mai drăguț decât e în realitate.

Or cel puțin așa se dorește a fi impresia.

Directorul fabricii Holcim, Cornel Banu, arătându-ne unde se află cariera de calcar de unde extrage fabrica
Directorul fabricii Holcim, Cornel Banu, arătându-ne unde se află cariera de calcar de unde extrage fabrica

La Holcim am simțit oamenii din spate. Nu roboți, nu oameni sătui de muncă, nu oameni lipsiți de orice alte alternative în viață. Oameni pasionați cărora le place locul unde se află. Le place ceea ce fac și o fac cu drag, grijă și pricepere.

Am văzut oameni tineri și foarte căutați, din ce am înțeles, în multe zone ale Europei pe ceea ce fac. Vă dați seama de ce.

Și cu toate că în unele zone mirosul te lovea destul de tare, în altele îți intra praf în ochi (am fost dotați cu ochelari, cizme, veste reflectortizante), per total chiar dacă erau locuri unde chiar nu puteai sta, întregul complex mi s-a părut mai ok decât multe dintre zonele din București.

Camera de comandă Holcim Câmpulung
Camera de comandă Holcim Câmpulung

Și mai vreți să mai știți ceva?

În ceea ce privește poluarea, fabrica de la Câmpulung se află prin anul 2030 ca standarde impuse de UE. Adică ei sunt de ordinul viitorului aici.

Pe scurt: UE a impus fabricilor de gen un anumit standard de poluare (un anumit procent) până la o anumită dată. Ei bine, Holcim a luat-o înainte și respectă deja toate procedurile.

Ce-mi mai place este că folosesc co-procesarea pentru a produce energie cu care să încălzească cuptorul. Adică se iau deșeuri menajere și industriale și se utilizează la ardere, dar asta evident după ce trec prin laborator, după ce sunt culese cu atenție și analizate.

Și asta înseamnă mai puțină poluare peste tot.

Și îmi place că au grijă de angajații lor și le oferă tot ceea ce pot pentru a fi în siguranță, pentru a lucra cu spor și plăcere.

La Holcim chiar se face treabă, iar după un tur de fabrică în care vezi cea mai modernă aparatură din Europa, niște țevi uriașe, o cameră de comandă care seamănă cu sala de media analysis & monitoring dintr-o agenție, oamenii de acolo și dedicarea, ajungi la concluzia că la Câmpulung, pe porțiunea unde se află fabrică, te afli într-o cu totul altă țară.

Dar asta-i bine, pentru că e și e un motiv în plus să te bucuri!

Și de câte ori n-am trecut eu pe lângă fabrica aceea, piteștean fiind, curios de tot ce se întâmplă acolo. Acum mă simt și mai bine știind ce fel de oameni sunt acolo și cum lucrează.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *