Ieșiți din casă, dar știți de ce?

În a IV-a zi de protest am ieșit din casă. M-am interesectat pentru puține minute și în zilele precedente cu protestul, dar nu m-au lăsat obligațiile să mă desfășor alături de toată lumea.

Am ajuns în Piața Universității în jur de ora 19.00. Cred că la puțin timp după a fost cucerit și bulevardul. Din nou. Numai că nu s-a cucerit oricum, ci s-a divizat. Aveam TNB vs. Cei de la Fântână. Aveam „demisia Iohannis!” vs. „plecați acasă!”. Nu aveam un nucleu. Nu toată lumea cucerise bulevardul și nu toată lumea avea aceleași idei.

Ce înțelegeți voi prin noi? Ce înțelegeți voi prin toată lumea? Ce înțelegeți voi prin poporul?

Mi-a fost de ajuns timpul de peste 90 de minute petrecut în piață ca să-mi dau seama că mulți dintre cei prezenți nu sunt cunoscători ale noțiunilor de mai sus. Și atunci m-a lovit.

„Ieșiți din casă dacă vă pasă”. Vă pasă de ce? Ieșiți de ce?

S-a ieșit în stradă din ură. S-a ieșit în stradă pentru ca niște oameni să plătească, iar cei nevinovați din Colectiv să fie, astfel, răsplătiți.

Cine are de plătit a început deja s-o facă sau urmează. Demisii s-au dat săptămâna trecută. Iar după toate acestea s-a produs ceața. Ce facem de aici? Noi cu cine votăm? Mai multe găști s-au găsit să facă marșuri prin locuri precum Unirii, care nu știu ce semnificație are. Nu știu ce există acolo de o așa mare importanță.

Galeriile au venit să sară, să facă scandal. Manipulatorii erau la tot pasul cu bannere mai mari sau mai mici, portavoce și cuvinte care n-aveau absolut nici o legătură cu motivul strângerii în piață.

Mă plimbam printre toți protestatarii, oameni veniți cu copii, iar aceștia țineau pancarte cu diferite mesaje și oameni veneau și-i pozau. Atât.

proteste-colectiv-2015

Unii strigau din toți rărunchii, alții strigau la alții să strige și alții săreau, scandau și incitau la violență. Huiduieli, injurii și așa mai departe. Pașnic? Pașnic. Dar până la un punct.

Ce am văzut în seara respectivă a rezumat Ariel foarte bine aici. E scurt. E ură. Când președintele atât de votat de popor, încât s-a ieșit în stradă la petrecere, a cerut la masa sa liderii poporului, lumea s-a panicat.

Care lideri? Pe cine? Știm ce vrem?

Mulți nu știu ce vor. În afară de generația Facebook sau hipsterii Facebookiști, restul sunt acolo pentru că stadionul s-a mutat în Piața Universității. Și nu așa se schimbă ceva. Nu când din partea noastră vin doar gunoaie lăsate după proteste, scandări de peluză și instigări la violență aiurea. Ca să nu mai zic de manipularea care ajunge la urechile tale încât nici nu știi ce portavoce să mai crezi.

Exarhu notează: „Primul punct al revendicărilor societății civile ar fi trebuit să fie bună-starea răniților de la #colectiv. Într-o țară normală, Ministerul Sănătății ar fi fost dator cu un raport zilnic, oficial, al evoluției lor. Ar fi centralizat toate informațiile şi ar fi girat buna direcționare a donațiilor de tot felul.” Este un articol foarte bine scris de el și pe care vă invit cu căldură să-l citiți și recitiți.

Am ajuns foarte repede de la doliu la ură. De la tăcere la urlete dezorganizate, neorientate. Noi avem o putere mai mare de atât și culmea, cum Andi Moisescu foarte bine a punctat, statul este angajatul nostru. Noi, prin democrație, avem o putere uriașă, mai ales acum. Una mai mare decât urletul din stradă. Avem puterea semnăturii, avem puterea de a crea o anchetă asupra unui domn somnoros la costum din parlament și așa mai departe. Putem.

Asta nu înseamnă că…

Trebuie să stai în casă. Trebuie să înghiți toate mizeriile din piață. Trebuie să taci. NU!

proteste-suntem-colectiv-2015

Mi se pare că s-au format două extreme, dar majoritatea tolerează ceea ce până acum se asculta prin beciuri și la căști. Adică rockul. Și nu-mi vine să cred că a fost necesar ca niște oameni să moară pentru ca restul să vadă că, de fapt, nu-i atât de rău. Mai puțin oamenii în robe negre care concep, se pare, texte fără bibliografie și le trimit profesorilor de religie ca să le împartă prin școli și licee. Niște mizerii.

În astfel de timpuri trebuie să deschidem ochii. Trebuie să ne uităm la generația actuală și la cele din spate. Trebuie să urmărim cu atenție cine sunt vocile mai vehemente și să analizăm, căci, se pare, nici de data aceasta nu avem albul imaculat, atât de visat de români.

Și ceea ce se întâmplă în perioada aceasta, în care trebuie să recunoaștem că suntem la o răscruce de drumuri, va lovi tare în viitor. E cam acum ori niciodată. Iar eu, vă spun sincer, am în plan, dacă schimbarea nu se produce nici acum, să-mi iau tălpășița din această țară.

De ce?

Pentru că nu vreau să mor, nu vreau ca familia pe care o s-o am, să moară. Nu-mi vreau copilul educat într-un sistem defect. Nu mai vreau să mai trăiesc într-un sistem defect.

Dar de asta scriu acum aceste rânduri, de asta cer să vă alegeți bine sursele, să vă informați, să știți CE VREȚI, PE CINE VREȚI și mai ales, SĂ FIM UNIȚI!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *