Exprimarea la modul categoric dăunează grav imaginii tale

O să pornesc de la o poveste. O poveste care mă are drept personaj și de la care am dedus ce se poate citi și-n titlu. Nu-i fizică cuantică, nu-i ceva nemaipomenit, dar e sigur una din treburile acelea care vine cu vârsta.

În cea mai recentă sesiune avută la facultate, am redactat un eseu despre „Don Quijote” (numele cărții este mai mare), în care trebuia să argumentez dacă respectiva scriitură este o ficțiune de tip evazionistă sau mimetică (mimetică are legătură cu realismul, în timp ce celălalt tip este, să zicem, realismul magic).

Evident, alături de un tablou a lui Jan Vermeer van Delft, am exemplificat destul de categoric cum cartea lui Miguel de Cervantes este o „alegorie mimetică”, fiindcă prezintă un proces de ficționalizare a unei lumi palpabile. Și nimic altceva.

După câteva prezentări înaintea mea, după ce am citit și acolo eseul, mi-am dat seama că am fost atât de categoric în scrierea mea, încât am uitat să iau în considerare că respectiva carte aparține barocului și implicit nu poate fi încadrată într-un anumit gen literar și nici într-un anumit stil de ficțiune.

M-am panicat. Nu știam cum să-mi mai prezint eseul.

Ceea ce am demonstrat era adevărat, nu era greșit, dar a trebuit să-mi schimb discursul, iar norocul meu a fost că examinatorul și-a dat seama că mi-am dat seama unde am greșit. Am fost prea categoric, prea „straight forward”.

Asta se întâmplă și acum pe internet. Foarte mulți oameni au fost prea categorici în evenimentul Electric Castle. Prea mulți oameni sunt prea categorici cu ceea ce a avut de declarat Simona Halep.

Prea mult vrem să punem piciorul în prag fără a avea suficiente probe doveditoare, doar ca să mai avem ceva de spus. Și greșim. Enorm.

Ne strică imaginea, ne pune într-o ipostază penibilă și schimbăm impresiile celor din jurul nostru într-un mod negativ. Doar pentru că ne-am grăbit, am fost categorici în ceea ce am spus și nu am lăsat loc de o schimbare de direcție (în gândirea noastră).

Eu am înțeles că această perioadă în care ne aflăm e una în care poți fi foarte ușor convins de o știre, poți fi foarte ușor manipulat de ce-i în jurul tău. De aceea trebuie mereu să fii pregătit să „îmbrățișezi” și o altă perspectivă decât cea pe care o ai tu. Fiindcă s-ar putea să fie bună și ea, ba chiar mai bună decât a ta.

Ce e și mai nasol este că mulți nu văd greșeala asta. Sau nu o recunosc. Asta-i mai grav decât faptul că a fost produsă în primă instanță.

Eu zic că e cazul să ne schimbăm mentalitatea. Să nu mai judecăm hipsterii, să nu ne mai uităm aiurea pe stradă la oameni care-și fac, din senin, selfie-uri, să nu ne mai băgăm unde nu ne fierbe oala. Să fim mai deschiși. Să privim mereu în ansamblu.

Ăsta-i timpul în care trăim. Ne obișnuim sau îl părăsim.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *