Epoca digitală mă pierde

Nu de puține ori mi s-a spus că trăiesc în trecut. Că mă alimentez din trecut, că extrag experiențe din cărți scrise prin secolul XIX sau XX, cu mentalități de atunci.

Eu nu văd aici o problemă. Lumea de atunci era lumea de atunci și îmi place să văd cum trăiau și care erau normele sociale.

Realizez constant comparații între ce era atunci și ce e acum, iar la capitolul om, lucrurile erau mai profunde atunci. Mai simțite în interior. Trecute cumva prin malaxorul conștiinței.

Dar apoi iau metroul de la Constantin Brâncoveanu și mă duc spre centru. Îmi scot telefonul și intru pe interneți. Nici nu știu când ajung la Universitate sau unde am de ajuns.

Pur și simplu nu-mi dau seama.

De ceva timp încoace am început să nu mai stau pe telefon în metrou, ci doar să ascult muzică și să privesc lumea din jurul meu.

Foarte puțini sunt cei care nu au capul plecat. Extrem de puțini. Nimeni nu se uită la nimeni.

Încă de dimineață toți ne avântăm într-o tonă de informații care ne invadează, ne acaparează și ne transpune în tot felul de situații pe care ni le imaginăm pentru empatie. Dar nu numai.

Efecte negative?

Lipsa de răbdare și a conștiinței de sine. Mi se pare că am început să pierdem tot mai mult esența. Esența timpului, a spiritului, a tot ceea ce mai înseamnă profunzime sau frumusețe.

Vrem să facem o faptă bună? Dăm share pe rețelele sociale. Așa merg lucrurile astăzi. E un apus mișto? Scoatem telefonul.

Dar de câte ori ratăm ceva mișto din cauza asta? De câte ori nu s-a întâmplat? De câte ori nu mi s-a întâmplat?

Oau. Nici nu am ținut cont, dar oricum au fost multe momente.

Lipsa de răbdare a ajuns să fie o chestiune groaznică astăzi. Nimeni nu-și mai pierde timpul cu treburi complicate, complexe, lungi, mai greu digerabile.

Aici au de pierdut cărțile, arta, cultura. Astea nu sunt chestiuni peste care treci repede și ușor. Sunt doar un exemplu. Astăzi au rămas doar cei cu adevărat pasionați. Restul se rezumă la un like pasiv, din empatie. Fără prea multă documentare.

E dureros. Dacă am putea avea totul de-a gata și fix pe dorințele noastre, ar fi mi-nu-nat!

Există soluții?

Evident. Ține de fiecare dintre noi. Vedem un TL;DR? Ia hai, poate chiar e ceva interesant.

Astăzi multe dintre blogurile de la noi conțin superficialități, satire, ironii, articole de două paragrafe care conțin chestiuni ce bunăoară le-ai putea găsi lejer pe Cancan sau Times New Roman (dar acolo e altă mâncare de pește).

Ne place însă să ne spălăm pe cap cu lucrurile astea. Sunt ușoare. Sunt amuzante. Ori citim ceva grozav de superficial și dăm share pentru că de ce nu, ori ceva ieșit din norma noastră socială (enervant, trist etc) și dăm share fiindcă așa încercăm să schimbăm ceva.

Supa asta de informații simple pe care o mâncăm zilnic duce la o zi mai ușoară. Așa credem. Dar nu e așa, fiindcă tona aia de informații ne obosește, ne ia din energie.

Și plăcerea e a noastră, iar când încercăm să sugerăm și altceva intrăm în multele categorii existente pe internet: troll, expert (românul care dă sfaturi în toate) sau hater.

Am o întrebare: mai gândim? mai distingem?

Suntem în epoca vitezei, trebuie să acționăm rapid. Dăm click și tastăm, că e mai ușor și comunitatea urmează. Dar urmează ce? Urmează trendul supei de care am zis. Nimic altceva.

Simt cum mă pierde ce avem astăzi. Mă pierde pentru că nu-mi place ce văd. Deloc. Face-to-face e altceva, dar internetul e plin de mizerii și noi le înghițim zilnic.

De multe ori pentru că vrem, de alte ori pentru că așa se întâmplă și nu avem scăpare.

Ce-mi displace e plăcerea asta de a fi așa (de a prefera să fii așa), iar eu nu pot face nimic altceva decât să-mi exprim frustrarea pe aici și să sugerez metode de a acționa spre ce cred eu că-i corect.

Dar schimbarea stă de partea cealaltă a ecranului, la tine.

Așa că m-am hotărât…

  • Să petrec mai mult timp pe Medium și mai puțin pe Facebook (deși am un Newsfeed în care primează calitatea);
  • Să mă focusez pe grupurile din rețelele sociale unde se petrec chestiuni cu adevărat interesante;
  • Să stau mai mult prin lista de interese: literatură, artă, filosofie, societate, știință, tehnologie;
  • Să citesc cât se poate de mult și să mă detașez (cel puțin în weekend) de internet;
  • Să urmăresc documentare cu impact atunci când chiar simt nevoia (uneori lenea devine cotropitoare, aici trebuie lucrat);
  • Să fac curățenie atât online cât și offline referitor la ce mi se pare cantitate și nu calitate;
  • Mai mult timp afară: plimbări prin oraș, în afara orașului, explorări, mers pe la muzee, teatre, cinematografe etc.

Trebuie să menționez că viața mea diferă categoric de a ta, iar dacă tu deja faci aceste lucruri: felicitări! Dacă ai sesizat deja ce am sesizat și eu și ai luat măsuri: felicitări!

În același timp, pentru tine e foarte posibil să fie alta situația față de mine, prin urmare nu mă condamna, ci digeră bine ce am zis și pune în balanță.

Gustul se cultivă, se dezvoltă, o poate lua pe tot felul de căi pe care tu le indici, le dezvolți, le aprofundezi. Uneori un like nu e suficient, un share nu e suficient și categoric o idee reținută pentru că simți că n-ai cu cine s-o dezvolți e groaznic.

Timpul e prețios, energia ta e prețioasă, iar dacă cineva te face în două secunde troll, hater sau expert, fă în așa fel încât să te detașezi repede de locul și persoana / persoanele respective… pentru că-ți pierzi timpul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *