După experiența Electric Castle

Despre Electric Castle sunt foarte multe de zis. Adică nu cred că pot să reproduc perfect toate momentele geniale pe care le-am trăit la Bonțida.

Electric Castle reprezintă, în acest moment, spiritul ideii de festival în țara noastră. Este cel mai bun exemplu de dat de la noi dacă te-ar pune cineva să faci o comparație cu ce se întâmplă pe afară.

Organizarea mereu poate fi mai bună, dar este cu siguranță printre cele mai bune întâlnite.

De exemplu, când a fost să plouă, oamenii au făcut ce a fost necesar să facă. Pe lângă că s-au pregătit din timp.

Mai apoi, au implementat un sistem de plată prin brățara de acces, așa cum se întâmplă și în străinătate și asta a simplificat mult lucrurile.

Despre loc nu are rost să vorbesc. Este de departe o selecție fericită ca zonă de festival. Ai lac, un castel foarte vechi, pădure, dealuri prin împrejurimi și un sat foarte interesant.

Conform Google Fit, am făcut 37 de kilometri pe durata celor patru zile de festival cât am fost acolo. Bun.

Când ajungeai în food court, aveai de unde să alegi mereu. Fix ce voiai să mănânci, aia mâncai. Iar mâncarea era bună.

WC-urile erau super curate. Nu am prins vreunul crăpat când am ajuns pe acolo. Acum, poate am fost vreun caz fericit.

Oamenii sunt geniali. Sunt ospitalieri, glumeți și de mare ajutor. Omul în a cărui curte mi-am plantat cortul, m-a ajutat mai mult decât se putea.

Am primit pungi peste pungi ca să îmi pun picioarele și să evit apa și mocirla din festival. Prosoape. Cafea. Nu a comentat la nimeni atunci când se mai întâmpla să facem mizerie afară.

Tot el sărea în ajutorul nostru (cei cazați).

La final de festival, pe luni, mi-am pus adidașii într-o pungă, dar am sesizat ulterior ca ar trebui să mai stea la soare. Așa că i-am scos și bou fiind, nu i-am pus pe pungă sau ceva ca să n-o ia vântul.

Ei bine, s-a întâmplat ca vântul să-mi ia punga și s-o arunce undeva prin intersecția dintre George Coșbuc cu strada unde se găsea intrarea la festival.

O fetiță care se întoarcea de la magazin, s-a oprit. A văzut. S-a întors vreo 20 de metri din drumul ei ca să-mi aducă punga.

Înțelegeți?

Când vine vorba de muzică, cred cu tărie că este cea mai bună selecție și mix pe care îl vedeți în țară. Există de toate pentru toți. Aici comparația ar putea fi făcută cu Untold, care la fel aduce artiști variați pentru spectacol, numai că Untoldul deja a început să facă exces de electro/techno/trance/dance/edm și mai știu eu ce. Și e nasol.

La Electric am putut asculta și Skrillex, și Enter Shikari, și BMTH, și Dilated Peoples, și Camo&Krooked. Adică vedeți unde merg? Sunt artiști recunoscuți în genul lor de muzică, iar asta aduce diversitate și siguranță în același din punct de vedere al calității.

Electric Castle a ajuns foarte sus într-un timp foarte scurt, iar eu (chiar dacă mi-e teamă să nu fi avut niște pierderi după ediția de anul acesta) cred că se îndreaptă spre ceea ce trebuie în materie de music festivals.

Spunea Andreea că EC o să ajungă un Sziget. Nu zice rău deloc. Este deja un mic Sziget, doar numărul de zile și de artiști mai trebuie să crească, că restul e deja acolo.

Ar trebui să mă duc?

Categoric. E cel mai înalt punct în care poți experimenta un festival la noi. Apoi ar trebui să treci la Sziget, Rock Werchter, Rock am Ring.. gata, mă opresc. 😀

Dar zău că-i atât de frumos încât îți pare rău o săptămână după că s-a terminat și te „bântuie” momentele alea superbe de acolo până la ediția următoare.

Eu am rămas cu glumele de EC, iar acum îmi bat la cap prietenii mereu când mai ieșim pe la vreun festival cu ele.

Cam asta. Nota 10 EC, o meriți pentru că indiferent de vreme, toată lumea poate să se simtă excelent acolo fiindcă oferi toate motivele să fie așa.

Mergem la Booha la aftereală?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *