Dragostea, trecutul și luna

luna

Îmi permiteți o „poezie”? Rog blândețe.

am alergat la o margine de deal,
să ridic o lună și să sper c-am să te am,
dar acolo n-am găsit, decât un gram, din ceea ce doream.
disperat am pornit în cautarea ta, prin codruri pustii și întunecoase
peste munți și mări și o stare de angoasă.
în cele din urmă încercări, am refuzat să mai văd luna vreodată,
dar atunci de nicăieri, mi te-ai arătat Fecioară,
mi-ai zâmbit și m-ai îmbrățișat. luna atunci s-a ridicat.
m-am întors s-o mai privesc, dar ca din senin,
soarele s-a vrut Rege peste destin. 
i-am acceptat oferta și-am gustat pelin…
o durere m-a-nvăluit și tot trecutul m-a năpădit.
în genunchi în fața Lui, i-am jertfit totul,
iar Dragostea m-a urât din secunda-n care i-am spus:
„ți-am jurat mereu onoare, dar tu Dragoste, de ce îmi dai oroare?”
Dragostea un foc mocnit, dintr-o dată m-a plesnit, 
iar sângele s-a făcut râu și amintirile un trist vânt.

 am alergat la o margine de deal,
doar să ridic o lună și să sper c-am să te am…

Poate o părere?

2 thoughts on “Dragostea, trecutul și luna

  1. Nu am putut sa nu remarc aceasta poezie. Poezie e mult spus totusi…aceasta greata literara m-a ajutat sa trec peste constipatia prin care treceam, deci pot spune ca nu a fost in zadar. Partea cea mai buna de departe e sfarsitul… doar pentru ca exista. Faptul ca voma asta de cuvinte are un final este cel mai placut aspect. Tine-o tot asa si astept noi opere

    1. Mă bucur să văd că scrierea mea te-a ajutat la ceva, dar mă întristez profund să observ că nu ai abilitatea să argumentezi o teză oricum extraordinar de prost formulată. Ești filolog cumva? Că dacă ești, zău îmi pare rău despre tine. Faci de râs o breaslă întreagă. Te rog, atâta timp cat faci fraudă în argumentare, atâta timp cât nu ești în stare să formulezi o critică constructivă, te rog, lasă-i pe alții să încerce să stăpânească o treabă, tu mergi la oile tale. Mersi. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *