Mi-e dor de radio

Nici o lună nu a trecut de când Radio IndieGen nu mai emite și implicit de când a trebuit să punem pauză și emisiunii noastre (subsemnatul alături de Andra). E vorba de VERSus.

De-a lungul unui an, mai precis din mai 2015 și până în iulie 2016, am ajuns să fiu cunoscut și ca tipul de la Radio IndieGen.

Nicăieri, din toate locurile de muncă în care am prestat până acum, fie voluntar, fie pe bani, nu m-am simțit așa de bine precum m-am simțit când mă așezam să fac o emisiune cu colega.

Era cu totul altceva. Mă simțeam pur și simplu în elementul meu. Abia acum, după ce VERSus s-a încheiat, am realizat că fără radio „viața e greu” și că asta-i cam ceea ce vreau să fac.

Când, cum, sub ce formă, habar n-am. Timpul va decide.

Au trecut ceva zile în care nu am apucat să ascult vreun radio, nu am apucat să mă mai gândesc la radio. Mai ales zilele de după 8 iulie, când IndieGen a încetat să mai existe.

Apoi m-a lovit. I-am auzit pe Bogdan și Alex făcând o pasă la final de emisiune pe Guerrilla și m-a apucat dorul. Băi, dar un dor dinăla nebun, să mă duc acolo peste ei și să le zic: Bă, hai să facem radio! Să fie spectacol radiofonic!

M-am potolit repede. Am înțeles că nu prea există locuri pe nicăieri pe o nișă acceptabilă. Dar dorul e acolo.. a rămas și e puternic.

După un an…

Astăzi pot spune că am înțeles o bucată bună din ce înseamnă radio. Am înțeles ce e ok să vorbești, ce nu, cum să te încadrezi, ce-i ăla un interviu la un microfon cu niște oameni incredibili.

M-am prins cum stau lucrurile cu un mixer radio, cu reglajul microfoanelor, cu nivelul de sunet pentru talkover și așa mai departe.

Chestia asta a ajuns cumva ca și condusul. Ca și mersul pe bicicletă. Te vezi dintr-o dată în fața unei mese cu multe butoane, știi ce fac butoanele alea și cu timpul ajunge să-ți placă.

Să te crezi în Star Trek, nene! 😀

Am ținut cu Andra un workshop de radio nu demult și a fost super tare să fii acolo și să le vorbești oamenilor despre ce-ți place ție cel mai mult să faci.

Am râs, am pus cea mai nouă muzică din indie rock / indie alternative. Ce găseam până miercuri – joi, vineri se auzea la radio.

Am trecut de emoțiile alea, de blocajul acela când vezi un microfon în fața ta, iar tu trebuie să pari cât mai natural cu putință.

Dar cel mai tare lucru a fost să vezi mesaje de la ascultători. Să vezi oameni care își oferă timp din timpul lor ca să te asculte.

Să le zică că le place muzica, că le place emisiunea, că evenimentele recomandate sunt numai bune de mers și așa mai departe. Asta, de fapt, a fost totul. A însemnat totul.

Momentul când munca ți-e apreciată. La fel și cu cei care ne-au criticat sau ne-au recomandat diferite lucruri pentru că uneori mai derapam. Și acolo se aruncă cu mulțumiri din plin!!

Așa-i când ți se face dor.. te apucă vorbitul despre. În cazul acesta, scrisul…

Țin să vă mai anunț că pagina VERSus încă există. E acolo și primește actualizări zilnice cu muzică, evenimente și ce ni se mai pare nouă mișto de dat la lume.

Poate că într-o zi VERSus o să se audă din nou. Până atunci, puteți asculta toate emisiunile aici.

Eu vă mulțumesc, Andra vă mulțumește, Liviu la fel (eu îi mai mulțumesc și lui George, știe el). Toți cei implicați în treaba asta. A fost o experiență!

2 thoughts on “Mi-e dor de radio

    1. M-am gândit și la asta, Andrei, dar nu-i același lucru. Avem nevoie de muzică bună + invitați pe măsură. Uneori podcastul poate fi limitat. Audio rights și lucruri de genul. 🙁

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *