Când locul se pupă cu muzica

Mentă sălbatică. Tragi aer tare-n plămâni. Cât poți. O simți. Ți se desfundă nările brusc. Praful de acasă, din trafic sau de pe masă s-au disipat dintr-o dată.

Te uiți în jur și tot ce vezi e natura în splendoarea ei. Copacii înalți și verzi umbresc pământul ars de soare.

Sunetele parcurg departe, își fac loc printre crengi și se îmbină cu liniștea din sat. Nu deranjează, e acolo cât s-o simți. Cât să știi că ceva e pe cale de a se petrece.

Mai ciripește o păsărică, mai trec niște capre, mai cresc brazii în crescătoria de vizavi. Lemnul masiv, maroniu și puțin ros formează o căbănuță în care uneori mai poposesc oameni.

În spatele scenei-autobuz, mai există o scenă. Aceea a fost realizată de administrația din Novaci pentru sărbătoarea transhumanței. Anual acolo se ține petrecerea ciobanilor.

Un ciment rece și dur, încălzit de lemnul auriu formează această mică construcție. În spatele ei există o cameră îngrijită, cu așternuturi curate și gata să găzduiască ciobanul aflat pe traseu.

Eram direct legat de natură.

Versurile acestea. Melodia opt, undeva pe la minutul 2.50. Rege pe Deal. Realizezi că așa e. Realizezi acum când ai refăcut conexiunea cu sălbăticia.

În afară de schelele metalice care susțin luminile și boxele, în afară de standul Red Bull din stânga scenei, în afară de mașinile parcate, nimic nu te mai leagă de oraș.

Când ai pătruns în poienița pădurii Hirisești, parte a localității Novaci, ai pătruns într-o lume în care acum mulți ani în spate nici că s-ar fi putut întâmpla așa ceva.

Nici că s-ar fi ascultat Subcarpați. Hore, probabil, existau. Ca-n Ion, circularitatea dansului care te introduce într-o lume.

Hai, băieeeți! se aude dintr-o dată. Un glas puternic, ușor răgușit. E Bean, gata să pornească probele de sunet cu trupa.

soundcheck

Un sunet de acordeon te întoarce câteva ceasuri. E sunetul acela vechi și bun, dar puțin modificat. Modificat cât să aibă acel nou. Acel astăzi.

Printre copaci soarele apune molcom. Câteva raze luminează ochii celor care se bucură de baia asta de lumină. Un fotograf începe să-și facă treaba.

Îți imaginezi, e lumina aceea perfectă care-ți dă o stare de liniște. De bine. De relaxare. Devii dintr-o dată o pană care se îndreaptă lin spre sol.

soarele-apune

Seara aduce cu ea un covor de stele deasupra capului. Luminile devin mai intense. Bass-ul mai accentuat. Îți vibrează sufletul de la temelie.

Oamenii din jurul tău se mișcă, dansează, au mâini pe sus, cântă din răsputeri, dau din cap, zâmbesc unii la alții, se îmbrățișează. Totul a devenit o scenă în care fiecare are loc să-și joace rolul.

seara

Toți, inclusiv tu, compui acest tablou minunat. Frigul te ciupește pe unde apucă, dar ar putea să te intereseze asta? Ar trebui? Nicidecum.

Zâmbești la primul necunoscut/ă care-ți dansează în față. Nu ai ce să faci, sentimentul te-a cuprins de mult.

Finalurile sunt cele mai nasoale. Finalurile acelea care-ți aduc gândurile înapoi. Care te fură sufletește, te plimbă pe unde doresc ele, ca să te întristeze puuuțin.

Dar tocmai ai fost la Novaci. Ai ascultat Subcarpați în Subcarpați. Ai avut parte de cel mai bun tratament anti-orice. Ar mai merge o dată. Și încă o dată, nu?

Dar #RedBullTourBus e doar acum și poate va mai fi, dar până să fie, mai bucură-te o dată. La Onești, pe 20 august. Dacă ajungi, o să înțelegi ce zic.

https://www.youtube.com/watch?v=FZKtGLOQRho

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *