„Bioshock Rapture” de John Shirley

Bioshock Rapture este fix cartea aia care a fost scrisă pentru ca produsul căreia îi adaugă valoare să se vândă mai bine. În altă ordine de idei, dacă jocurile nu s-ar fi lansat înaintea cărții, aceasta ar fi fost una dintre cele mai faine serii literare de SF din ultimul timp. Lejer.

Cartea a fost publicată în anul 2011 de Titan Books și e scrisă de John Shirley în colaborare cu producătorul jocurilor Ken Levine. N-o să discut foarte pe larg despre carte, fiindcă e o recomandare mai mult pentru fanii jocurilor Bioshock și Bioshock 2. Pentru restul cititorilor, vine ca o recomandare puțin insistentă, căci nu dă dovadă de mare rafinament în majoritatea timpului, dar genialitatea creativității lumii, felul în care totul se leagă cu jocurile și explicațiile îndelung căutate și venite abia acum sunt într-adevăr impresionante.

BioShockRaptureNotabil este și felul în care este prezentată acțiunea. Suspansul, tensiunea creată face cititorul să se simtă în mijlocul evenimentelor, ba chiar contrâns de geamurile înalte ale acvariului supradimensional de pe fundul oceanului Atlantic sau ascuns după orice obstacol din calea gloanțelor, eventual părtaș la violență.

Cartea oferă o viziune cinematografică asupra întregii narațiuni. E foarte fain că totul, de la prima literă și până la punctul final este ca un film. Nu degeaba se discută despre Bioshock filmul. Scrierea e foarte accesibilă pentru un scenariu dat fiind faptul că vine în tocmai ca unul. Cât timp citești, simți că ești acolo, omniscient, omniprezent odată cu naratorul și asiști la evenimente nebăgat în seamă.

Se poate considera faptul că tot timpul parcă te afli într-un scaun la un cinema 7D.

Este o operă SF, dar care cere oarecum o lectură realistă. Timpul precis, locurile prezentate în detaliu, inclusiv lumea subacvatică, duce la teoria lumilor posibile, la monadele lui Leibniz, dar asta-i o treabă mai mult de teorie literară și nu cred că stați voi să vă gândiți la asta cât timp lecturați. Ca mit, bineînțeles este cel al Atlantidei și al lui Atlas, de unde cred eu că s-a pornit și ideea jocurilor.

Cât despre lume, este una care dorește să meargă după propriile reguli, cu un „free market” dus la exces, unde trebuie să te descurci ca într-o junglă. Ai bani, mergi bine, n-ai bine, suferi fără să se uite cineva la tine. Așadar o luptă continuă pentru viață și moarte, pentru conducere, pentru o democrație falsă, o utopie care dă cu ușurință peste nas oamenilor care au o atracție pentru anarhism, care anulează comunismul prin punerea în practică a acestuia (sună absurd, nu?). Peste toate cele spuse, mai presărăm niște știință și tehnologie avansate care dau superputeri oamenilor contracost.

Bineînțeles că totul iese de sub control, dar cum? De unde? Vă invit să citiți cartea. Se poate achiziționa de pe OKIAN.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *