Acum 7 ani am plecat pe calea bloggingului

 

la-multi-ani-7ani

Acum șapte ani, cel mai „cunoscut” articol al meu era unul în care spuneam despre Elena Udrea că „scrie bazaconii pe blogul ei”. Atunci mai mulți bloggeri mi-au susținut opinia, alții au fost împotrivă. Mă rog, asta contează mai puțin. După aceea însă, m-am întristat rău să văd că la articolul în care le-am zis că am dus gunoiul și-am făcut curat (o altă zi), nimeni n-a mai comentat nimic.

Acum șapte ani nu exista Facebook, nu exista social media la puterea de acum. Majoritatea aveam bloguri pe WordPress sau Blogspot, iar cine avea domeniu era deja considerat un „pro”. Acum șapte ani am pornit pe drumul bloggingului.

Aveam 13 ani și-mi plăcea să scriu. Nu știam ce-i ăla blogging, nu aveam idee cu ce se mănâncă, dar să-mi văd textul pe o bucățică de internet era cel mai frumos lucru. Mă făcea să mă simt alt om, unul mai bun, mai important chiar.

Pe atunci nu întâlneam o calitate a articolelor așa de înaltă cum o avem astăzi. Totul era mai personal, lumea NU se ascundea în spatele unor articole ce se găsesc și pe site-urile de știri ca astăzi. Cu toate acestea, nu mulți aveau curajul să-și pună numele pe blog. Mai toți aveau pseudonime. Al meu era MadDog.

În 2009, după ce MadDog și Jokker erau lucruri prea banale, m-am decis să găsesc ceva care cu adevărat să mă caracterizeze. Ei bine, nu a trebuit să caut mult fiindcă totul se afla sub nasul meu. Da, AdiSpune, fiindcă mereu spun ceva (asta-i de actualitate).

Astfel am ajuns aici. Mai sus e un scurt istoric. Nu am vrut să scriu ceva asemănător cu „Commentarii de Bello Gallico”, dar trebuia povestit. Astăzi sunt mândru de ceea ce am făcut în urmă cu șapte ani.

Sunt mândru că deși am avut momente în care am vrut să părăsesc „calea bloggingului”, mă bucur că n-am făcut-o. Sunt mândru fiindcă am cunoscut o grămadă de oameni faini și m-au lovit o groază de oportunități. Sunt mândru că prin blogging am învățat să folosesc limba română corect în scris. Nu, stați, nu-s per total mândru aici că mai am probleme.. dar ideea este că bloggingul m-a ajutat enorm.

Dacă tu mă întrebi pe mine, acum: „e ok să-mi fac un blog?” Ți-aș răspunde altceva față de ceea ce răspundeam, în general, în urmă cu câțiva ani. Acum nu mai există acel „da!” categoric, ci „doar dacă simți că asta vrei să faci”. Bloggingul astăzi e cu totul altceva. E la un alt nivel. Nu mai există blogging ca hobby, deși e încă astfel practicat în multe locuri.

Bloggingul astăzi poate deveni foarte ușor o afacere și încă una profitabilă. Blogul acesta a devenit motivul pentru care astăzi, multă lume mă cunoaște. Prin el m-am făcut auzit și încă am să mă mai fac.

Dacă te consideri un mic scriitor, sociabil, ba chiar zace-n tine un mic antreprenor, atunci te invit să-ți faci un blog. Nu te gândi însă la bani! Banii vin, normal, după o investiție precisă, iar investiția asta implică timp, muncă și bani! Mai multe a scris Cristi aici (ca un ajutor venit la țanc!).

Îmi trec foarte multe gânduri prin cap în acest moment, de aceea poate că și acest articol pare cam dezordonat. Am împlinit ȘAPTE ANI de blogging și CINCI ANI de când activez ca AdiSpune în blogosfera românească. Hai la mulți ani mie!

Petrecerea se ține și pe facebook

Nu-i greu să participi la ea. Intrarea se face pe bază de mesaj cu hashtagul #NumeletăuSpune în care trebuie să atragi atenția lumii. Eu am tot spus de ceva ani, astăzi vă las pe voi că mereu mi-ați fost dragi.

mood: euphoric

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *