Acesta nu-i Crăciun

Stimabililor și dragi prietene, vă rog să mă iertați pentru cele ce urmează, însă am o durere ce trebuie s-o eliberez. Atenție, urmează ceva dur: am început să urăsc Crăciunul în România. Adevărul este că nu am idee cum se desfășoară această sărbătoare în fiecare colț de ţară sau în afară, cert este că am câteva probleme de dezvoltat cu voi, rezumându-mă la ce văd în jur și la TV.

Cam aşa arată "orăşelul copiilor" la Năvodari.
Cam aşa arată “orăşelul copiilor” la Năvodari.

Oameni buni, am început să observ că între 1 mai și Crăciun nu este decât o diferență, ba nu, două. Prima se petrece în aer liber, în general, în timp ce a II-a, pe lângă bradul așezat în casă, mai tăiem și-un porc. Pentru că putem, pentru că tradiție. Astea două. În rest: manele avem, porc pe grătar avem, de îmbătat ne îmbătăm, de plâns apoi ne plângem – că se reîntoarce munca și am mâncat prea mult.

Văd că, în materie de glume, am rămas aceeași oameni în căutarea unui optimism de moment. Oana Roman, ceva de scula moșului și iacătă ce veseli istem. Ieșim cu capra, cu ursul, înjurăm trecătorii ce nu ne dau bani și ne mândrim cu timpul frumos al perioadei. Cântăm colinde în RATB, înjurăm că nu primim bani și „Crăciun fericit!”. Mergem „pe la case să cântăm”, dar nu prea mai deschide niciun „creștin” ușa.

Orășelul copiilor este highlight-ul oricărui oraș. Manele și rromi. Vin fiert la 3 lei și ne dăm în tiribombe în timp ce, unii se mai holbează la alte tiribombe (*); fufele vin în colanți și gegi până deasupra fundului, căci aşa-i moda la oraş. Mai băgăm un grătar, pentru că putem și iată că „nici de Crăciunul ăsta n-avem zăpadă”. Spectaculos. La TV, marii jurnalişti ai ţării pun întrebarea: îţi place să te dai cu sania? Răspunsul vă rog să-l găsiţi voi, căci pe mine mă depăşeşte.

Magazinele gem de cumpărători dornici să facă cadouri, că doar „o dată-i Crăciunul”, iar muzica, ah muzicaa astaaa mă ucide „softly”. Nu voi putea înțelege posturile de radio ce forțează Crăciunul de la început de decembrie și dispar brusc pe la început de ianuarie. Precum şi playlist-urile din marile magazine şi mall-uri. Acest băgat pe gât a melodiilor de Crăciun nu înțeleg. Diversitate.. un cuvânt interzis la noi. Dacă se întâmplă ceva, există doar acel ceva. Restul e rest şi atât.

Acum stau și vă întreb: la noi în țară de câte ori e Crăciunul pe an? Nu vreau să mă luați drept un țăran care nu știe să se bucure de moment, însă aceste lucruri sunt tare supărătoare. Acesta nu-i Crăciun. Cu sigurantă, în alte zone e fain și admirabil, dar cel puțin în Muntenia – e un dezastru. Nu-mi mai place, nu mai vreau. Asta nu-i tradiţie, e prostie.

Bonus: publicitatea la noi în această perioadă e la fel de falsă precum promo-urile acelea de la TV cu un revelion înregistrat pe care să-l urmărești pe 31 decembrie. Oare oamenii ăia cum de se pot bucura de un lucru fals? De ceva ce se va întâmpla în viitorul apropiat?

sursă foto

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *